„FOCUL SACRU AL DACILOR”
RITUAL DE JERTFA IN TACERE

 

Nu pot sa evit intrebarea ce firesc imi apare in minte: E cumva la mijloc CHEMAREA STRABUNILOR?

TOAMNA este pentru mine cel mai frumos anotimp care ofera atat de multe sufletului si trupului de la aerul inmiresmat de parga la paleta completa a culorilor, la circuitul viu al vietii care se face in acceptare si armonie cu TOTUL – si pana la incununarea cu recompensa VIETII pentru VIATA – ROADELE PAMANTULUI.

Intr-una din zilele acestei TOAMNE bogata in roade de tot felul, intr-o zi mai plina de LUMINA ca oricand, in dimineata zilei de 12.11.2011 am avut fericita ocazie de a ne impartasi cu ROADELE subtile ale unei inspirate actiuni profund patriotice si anume APRINDEREA FOCULUI SACRU AL DACILOR.

Doar la pronuntarea acestor cuvinte, cu adevarat in suflet se aprinde si te cuprinde IUBIREA ca un foc fierbinte de NEAMUL DACILOR NEMURITORI, recunoscut de istoricii antichitatii ca CEL MAI VITEAZ, ISCUSIT, BOGAT si INTELEPT dintre neamuri si care avea DIVINUL PREOT, LEGIUITOR si REGE „ZALMOXIS” CEL CE LE-A DAT LEGEA IUBIRII si NEMURIREA, si care era cunoscut si respectat intre toate neamurile.

ACTIUNEA s-a desfasurat intr-un loc din APUSENI datorita unor oameni de Suflet minunati cu radacinile neamului strabun inca vii in fiinta lor de LUMINA, Dna LUIZA VOLF si CONSTANTIN care au adus intr-un loc cu un nume inzestrat cu vibratia stramosilor BUCES – VULCAN, au adus pe viu la scara mica ALTARUL DACIC DE LA SARMIZEGETUZA REGIA, o MINIATURA A SOARELUI DACIC din andezit dioritic pur si cu o varsta de trei milioane de ani ! Are 21 de structuri in adanc. FOCARUL acestui ALTAR este o PIRAMIDA cu varful in jos si este centrat pe aliniamentul vechii TROITE spre RASARIT.

ALTARUL este alcatuit din 10 ALVEOLE = SOARELE DACIC = strajuit lateral de 9 blocuri de andezit pur – de esenta vulcanica, in forma de Potcoava. Aleea ingusta este formata din alte 12 blocuri de andezit.

Pe una din cele 10 alveole, cea care indica rasaritul, este incrustat CREZUL dacilor:
NOS SERO PUVO ZAMOLXIU = NOI SUNTEM IN GRATIA lui ZALMOXIS.

In capetele dinspre focar ale 7 dintre alveole s-a scris in piatra „SAMASUA” iar pe cele 9 blocuri de andezit asezate in forma de potcoava, sta cate o litera incrustata
THO THY MOS = DUMNEZEUL MOS

Toate simbolurile speciale, de la cele din gura Focarului pana la cele implementate in fiecare strat din care a fost cladit Altarul au integrat, valoric, calcul coroborat cu zdroaba cioplitorului Valentin Nita. TOTUL a fost pregatit intr-o stare de sfintenie, rugaciune, post si daruire de catre CONSTANTIN, SFINTIRE care plutea in aerul locului ales pentru ritual – unde grupul participantilor la aceasta actiune sau lucrare divina mai bine zis, au simtit-o.

Prima parte a zilei, s-a petrecut la CAMINUL CULTURAL din BUCES – Acolo, intr-o sala calda si primitoare, unde au fost prezenti Clujul, Deva, Bradul, Bucurestiul, Sibiul, Oradea, Hunedoara, Iasul, Constanta, localnici, tineri, elevi si cadre didactice.

Dna VOLF, Dl. OVIDIU COSBUC si presedintele ASOCIATIEI SETRAS Deva Dl. TOKAR ALEXANDRU, au adus informatii pretioase, documentate despre istoria neamului nostru strabun DACII, atat prin cuvinte cat si prin IMAGINI proiectate pe ecran.

In sala, o invatatoare, EMILIA SIMINA ne-a incantat sufletul cu o expozitie de lucrusoare impletite din fire de canepa – indeletnicire din zestrea strabuna.

Tinerii elevi si toti ceilalti auditori au plecat cu sufletele pregatite pentru partea practica: RITUALUL DACIC desfasurat in aer liber, la poalele unor stanci purificate de focul viu al Pamantului, care stau imbracate in alb ca niste preoti daci in Sanctuar.

Stau neclintiti in timp, facand parca un neincetat RITUAL SACRU al TACERII, legand CERUL de Pamant si Pamantul de CER – ca pe un sfant legamant al Neamului acestor locuri.

   Si nu poti sa nu simti o legatura ce trece
Dincolo de vreme de la EI spre NOI
Si de la NOI spre EI – in ere –
O sfanta legatura ce singura se cere.
Sangele strabun ne curge inca in vine
Si doar cu EI impletim ROTUNDUL
CEL CE SE CUVINE!

JERTFA s-a facut prin FOC SFANT adus de CONSTANTIN de la PRISLOP – de la Candela mereu aprinsa la mormantul Sfantului Ardealului, ARSENIE BOCA, ieromonahul a carui tinuta, la propriu si la figurat, e a preotului deceneu, cel ce a fost si este o icoana vie a Duhului Sfant, ce a dus prin jertfa de sine si dincolo de mormant crezul acestui neam strabun si bun.

JERTFA continea ofranda roadelor Pamantului, grau, orz, ovaz, struguri, mere stropite cu vin curat din acest an, cu ulei de canepa – simbol sacru al pamantului nostru, antena de energii harice iar dovada e insasi consemnarea istorica despre straiele purtate de Daci.

FOCUL s-a aprins in TACERE. Constantin, mesagerul MARELUI PREOT a parcurs cu gesturi pline de traire tot ritualul obisnuit si ne-a binecuvantat in cateva randuri – rostind fara glas. Apoi, am primit simbolic cate o mladita de vita de vie – pentru ca noi suntem mladitele VITEI, ce ESTE DOMNUL, iar FOCUL IL reprezenta. Cu evlavie in suflet si in gesturi ne-am oferit mladita odata cu o parte din noi, DOMNULUI – FOCULUI VIU de pe ALTARUL STRABUNILOR NEMURITORI.

Personajele care intruchipau stramosii erau imbracate in alb, si cu opinci in picioare. Cei 12 copii in haine de un alb imaculat m-au facut sa ma gandesc la acei soli divini alesi dintre cei mai viteji si mai curati feciori – MESAGERI ai neamului pentru INALT. Ionul care a impartit mladitele, purta parca amprenta baptismala a numelui si in zambetul blajin, revarsat din Ler.

Atunci cand, la final, Focul Viu a dat tonul prin provocarea enuntata de 12 ori de catre Constantin, s-a raspuns la unison: „HELIS ALMIIS ABA TANI”, s-au jertfit si TORTELE APRINSE pentru a inteti FOCUL si a-i da putere sa urce spre CER ducand SOLIA noastra de IUBIRE – PRETUIRE si MULTUMIRE STRABUNILOR NEMURITORI.

Altoita in tacerea de dinainte, alocutiunea lui Constantin a debutat cu Dragii mei dragi si a continuat: exista un destin al adevarului iar acesta are nevoie sa fie rostit ca sa fie auzit. El are reverberatia in stare sa treaca dincolo de vrerile celor care doresc sa ramanem asa cum ne-au asezat: cu capetele plecate. Ei stiu ca, daca vom privi in urma, nu mai privim in jos.
Ma bucura ca ne gasim aici, in spatiul acesta, mediul propice pentru a aprofunda indeobste ideea ca e timpul sa ne citim corect certificatele de nastere. Noi, dacii, suntem mai multi decat au impresia cei care ne-au numarat la ultimul recensemant. Daca ni se intampla ca din gratie divina sa fim vesnici, atunci e normal sa invesnicim si ceea ce ni se intampla. Iata-ne stransi in jurul focului sacru dupa pilda lasata noua de strabunii din care suntem zamisliti. Iata-ne razbind, prin ignoranta, spre un liman al recunoasterii valorilor noastre ancestrale. Daca e sa recunoastem ca ignoranta este piedica trecatoare pusa de noi toti in calea luminii, va indemn pe toti sa ne tinem bine suflarea ca sa nu gonim clipa. Sper sa ne ramana pe retina lumina acestei Flacari si dupa ce vom pleca de aici fiindca in ea sta informatia originara daruita Kogaiononului multimilenar de baletul divin al fotonilor de lumina emisi de focul dacic. Dacii divinitatii fundamentale, fondul conceptiilor religioase la care acestia au facut referire, nu-s aparute ca inchipuiri, din senin, ci prin sedimentarea valorilor primei religii monoteiste din Istoria Spiritualitatii Universale. Metamorfoza energiei conservate legic – in plan spiritual – a dat fenomenul ce a facut posibila, de pilda, trecerea de la zalmoxianism la crestinism, dintr-o structura in alta la nivel de traire in sublimul armoniei universale, a microcosmosului nostru raportat la macrocosmos, in care Dumnezeu Este si Va Fii Creeatorul si Proniatorul Perfect, iar prin noi, Fauritorul unei civilizatii arhetipale cu nucleul in Bazinul Dunarii.
Spatiul carpato-danubiano-pontic trebuie sa devina ceea ce nazuintele stramosilor nostri au cerut si cer. Chiar daca vom traversa, curand, evenimente declansate prin ignoranta de factorii de constiinta ai omenirii si ele vor fi insotite de cataclisme tectonice si geoclimaterice, nadajduim ca vom ramane in gratia divina. Acest crez va sta de acum inscris pe una din cele zece alveole ale Altarului acestuia, altar care e vatra in care a fost aprins focul luat de la mormantul Parintelui Boca, botezat „Zian-Valean” si „calu”garit Arsenie, din oaza de pace, liniste si armonie legat de care, nu doar metaforic a lasat profeticul sau cuvant: „va lua foc, tara, din Prislop” . L-am luat si adus astazi aici, iar de aici Focul acesta va aprinde alt altar si altul, pana va ajunge in Bucegi, la Sfinx. Asa ne urmam in sfarsit destinul si purcedem spre sansa de a primi binecuvantare, fiindca tot Parintele Arsenie Boca avertiza: „Neamurile isi au destinul ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza destinul au binecuvantarea Lui; cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa „. Nadajduiesc ca ne-om purta cum se cuvine destinul, in lumina Focului Viu reaprins astazi, ca unii in stare sa-si reevalueze zestrea genetica pastrata greu dar cu demnitate in leaganul de cultura si civilizatie geto-dac. Asociez nadejdii si iubirea – virtutea ce-i in stare sa dezamorseze tot ce e nociv in noi si pe langa noi si va trimit acolo unde v-ar trimite buna cugetare daca: in Nemurire!

Frigul si noaptea ne-au cuprins in menghina lor, dar NU ne-au desprins nici o clipa din mreaja sentimentelor profunde ce ne-a cuprins tinandu-ne de maini in jurul ALTARULUI APRINS, care a cuprins si incalzit sufletele tuturor celor prezenti, si care pe VATRA de LUMINA a SUFLETULUI LOR, au aprins in TACERE FOCUL SACRU AL DACILOR si, pe care, cu siguranta vom vrea a-l pastra VESNIC VIU!

In plan fizic, FOCUL SACRU va fi dus si in alte locuri ce vor a-l gazdui o vreme, pentru ca in final, sa ajunga dus de TINERII ALESI AI NEAMULUI la SFINXUL din BUCEGI care vegheaza ….rasele umane?

Tatiana Celina (Deva)

   LUMINA SACRA A DACILOR

   Aprinsa-i LUMINA pe VATRA strabuna
Desi se vrea stinsa de-o mana haina.
In fata lumii Ea pare ca-i stinsa
Dar in strafundul INIMII noastre
E vesnic aprinsa…

   Se nalta spre soare si BOLTA DIVINA
Cioplita-n SIMBOLURI din ZESTREA STRABUNA
CHEMAREA-i de veacuri si SFANTA si BUNA
O scara ce leaga PAMANT de LUMINA
O ruga din INIMI ce urca si nu se termina…

   Stau inca DACII cu ale lor RADACINI
Infipte in VATRA ca aprinse LUMINI
Si vor STAFETA s-o predea-n puternice maini
Si sufletelor curate
Ale SOLILOR DIVINI

   Ce vor a se trezi din veacuri de uitare si-adormire
Sa-si recinsteasca STRAMOSII cu IUBIRE
Sa soarba SEVA PUTERII LOR intr-o clipire
Ce MUNTII-n neclintire
O poarta-n amintire…

   Din RETEZAT pana la VARFUL „NECALCAT”
Al muntilor BUCEGI de ATUNCI
Si pana astazi
NEINCETAT

   PAMANT STRABUN si BINECUVANTAT
Ce cu IUBIRE atatea veacuri ne-ai purtat
Ne-ai aparat si-n LIBERTATE ne-ai pastrat
Primeste ACUM sarutul meu curat!

Tatiana Celina (Deva)

 

Comentariile sunt inchise.

Cautare
Calendar al articolelor
aprilie, 2012
L Ma Mi J V S D
    Mai »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30