ELEMENTE FUNDAMENTALE ALE TEMEI DE PROIECTARE

MOTIVATIA ALEGERII SITULUI: O VIZIUNE INTEGRATOARE

Elemente monografice ale localitatii Sacarâmb. Câteva date generale despre localitate aflam din câteva surse complementare, din care – pentru relevanta lor – citam câteva secvente.

Amplasament. Dintr-o admirabila monografie realizata înca în 1932 de profesorul Ernest Armeanca, aflam ca:

„Sacarâmbul se afla în judetul Hunedoara, pe malul drept al Muresului, de la orasul Deva spre Nord, în masivul Setras-ului din Muntii Metalici ai Ardealului. Distanta de la Deva este de 24 km. Socotit de la meridianul insulei Ferro, comuna este situata la 23° 01′ 45″ longitudine si 45° 57′ 45” latitudine. Calatorii din Deva, cautând spre Nord, descopera usor Sacarâmbul, care li se înfatiseaza sus, între munti, sub forma unor casute albe si trei biserici (actualmente una dintre biserici este ruinata, fiind traznita în anul 1970, n.n., AP), asemenea unui basorelief pe un fond albastru feeric.

Altitudinea comunei dupa I. Steinhausz (1904) este de 750 m de la mare. Sacarâmbul este asezat într-un bazin deschis spre Miaza-noapte. Asezarea comunei este de un rar pitoresc, care rivalizeaza, dupa marturia tuturor calatorilor atrasi de faima geologica a locurilor, cu cele mai frumoase regiuni ale continentului. O splendida panorama se dezvaluie pentru privirea fermecata a tuturor acelora care, înfruntând greutatile drumului, ajung la Sacarâmb sau urca piscurile din aceste locuri. Jos, apele serpuitoare, de culoare argintie ale Murasului, cu satele din vale, cu orasul Deva, capitala judetului, ale carui becuri aprinse, seara, vazute din Sacarâmb, produc efectul feeric al noptilor venetiene. În fund, masa gigantica a Retezatului carunt, iar spre Nord, privit de pe Gurguiata (1058 m) se întinde relieful accidentat al Tarii Motilor, învaluita în atmosfera trecutului istoric de grele si tragice framântari nationale” [Armeanca, 1932: 7-8].

Prin acest admirabil amplasament, Sacarâmbul reprezinta unul din vârfurile de „rezistenta cosmica” ale Daciei de odinioara si ale României de astazi. Iata cum este prezentat Sacarâmbul în site-ul mai sus amintit:

„Despre Sacarâmb s-au scris, de-a lungul a mai bine de doua veacuri si jumatate, tomuri întregi. În secolul al XIX-lea, specialisti în minerit din întreaga Europa, chiar din Brazilia si SUA, au cercetat cu atentie strania aglomerare de elemente chimice adapostite, în diverse combinatii, de muntele cu acelasi nume ca si satul. El reprezenta, de altfel, un laborator mineralogic unic în lume: pe o suprafata de numai un kilometru patrat au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale. Doua din ele silvanitul si sacarâmbitul sunt fara echivalent în lume. Alte cinci au iesit la lumina, pentru prima oara, tot aici. Le-au fost descoperite mai târziu corespondente doar undeva, în minele Africii de Sud. În maruntaiele muntelui s-au amestecat mai toate metalele: zinc, plumb, cupru, aur, argint, chiar si uraniu. La o asemenea compozitie a solului si subsolului, nu te mai miri când ti se vorbeste despre magnetism si energii radiante.

Se spune ca Sacarâmbul este una din cele mai puternic magnetizate zone de pe Terra si ca este unul din punctele de concentratie maxima a energiilor lumii. Si nu o spun oameni obisnuiti, într-un taifas la colt de strada, ci studii stiintifice aprofundate ale unor specialisti din cadrul Societatii Europene pentru Tehnica Radianta si Armonie Spirituala (SETRAS). Nu întâmplator SETRAS se lupta de ani de zile cu imobilismul autoritatilor ca sa construiasca la Sacarâmb un Centru International de Sanatate, bazat pe folosirea terapiilor complementare. Desi satul se întinde, pe munte, între altitudini relativ mici (de la 600 m la 900 m), aerul are calitatile înaltimilor ce depasesc 3000 de metri: pur, ozonat si extrem de puternic ionizat negativ.

Un destin precum cel al localitatii Sacarâmb putem croi numai noi, românii. Am fost în stare, totdeauna, sa stralucim orbitor, pentru ca în secunda urmatoare sa ne îngropam realizarile în colbul uitarii. Stralucirea Sacarâmbului tine de istoria relativ îndepartata. Legenda spune ca, în prima parte a secolului al XVIII-lea, taranul român ION ORMINDEAN din Nojag a descoperit, în padurea în care îsi pastea porcii, o roca deosebita. Sclipea în soare de-ti lua ochii. Supusa cercetarii în laboratoarele mineritului habsburgic, ea s-a dovedit a contine aur în combinatie cu elemente chimice neidentificabile la acea vreme. Descoperirea a coincis cu decizia Împaratesei Maria Tereza privind reforma si revitalizarea mineritului aurifer în Transilvania. Prima galerie Galeria veche: Maria a strapuns muntele în 1746. Astazi, el este pur si simplu ciuruit de sute de kilometri de galerii, multe dintre ele abandonate de peste 100 de ani. Documentele vremii spun ca, timp de aproape doua secole (al XVIII-lea si al XIX-lea), întregul complex minier a fost socotit cel mai rentabil din Europa. Între 1748 si 1876, în 128 de ani, din acest zacamânt au fost obtinute peste 40 de tone de aur.

Localitatea s-a dezvoltat odata cu mina. În 1835, a fost înfiintata prima Scoala Medie de Minerit din sud-estul Europei. In 1862, ea s-a transformat în Institut de Subingineri, de asemenea primul din aceasta parte a continentului. În acea perioada, la exploatarile miniere de aici efectuau stagii de practica studenti din multe tari. În anii 1920-1930, Sacarâmbul avea 14000 – 15000 de locuitori (în acea vreme, în Deva, spre exemplu, nu erau mai mult de 8000). Functionau mai multe banci, ateliere, trei macelarii, o fabrica de bere, magazine, etc. Exista, desigur si un cazinou. Axa aurului transilvanean trecea prin Abrud – Zlatna – Sacarâmb

Apoi a venit declinul. Din cele peste 2000 de case mai rezista astazi cel mult o zecime. O sansa ar putea veni din partea orasenilor pe care superba asezare geografica si puritate aerului îi determina sa-si înalte cochete vile de vacanta pe coasta muntelui. Sau poate se gaseste un investitor dispus sa înteleaga ca, daca înlatura colbul de pe amintiri si învata din ele, Sacarâmbul poate straluci din nou ca aurul. Memoriul justificativ întocmit de domnul Alexandru Pavel Tokar, Presedintele SETRAS Deva – România, i-ar putea fi sursa de inspiratie. Natura ofera aici toate leacurile necesare, pentru a mentine omul sanatos, printr-o mare varietate de plante medicinale, unele foarte rare. Pe stâncile prapastioase ale Sarcaului cresc irisi salbatici si în locuri pietroase se întind covoare de muscata salbatica, specii de gentiana albastra si covoare întinse de vinca minor. Pe o raza de 10-15 km, în aval, ies la suprafata apele minerale carbogazoase si termale.

Studiile dovedesc ca izvoarele lor sunt aici, sub Sacarâmb. Minunatia arborilor de fag cu culoarea lor argintie, linistea locului si energia cosmica pura te fac sa te simti cu adevarat într-un templu…”.

Printre calitatile apei potabile de aici este si potentialul redox, respectiv capacitatea apei de a micsora numarul oxidarilor. Exista ioni negativi în apa, deci electroni liberi care leaga radicalii liberi.

Masuratorile efectuate cu aparatul Hanna Instruments la câteva izvoare din Sacarâmb au dat ca rezultate cifrele: + 56, + 59 mV = cu valoarea pH a sângelui uman.

Comparativ cu:

– apa de la robinet în majoritatea oraselor + 480 mV;

– apa de izvor din muntii înalti – 200 pâna la – 400 mV;

– ape plate între + 60 si + 250 mV.

 

Comentariile sunt inchise.

Cautare
Calendar al articolelor
mai, 2012
L Ma Mi J V S D
« Apr   Aug »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031