Elemente monografice ale localitatii Sacaramb.

Despre Sacaramb s-au scris aproape 100 de carti si monografii in diferite perioade de timp, iar datele inscrise in acestea difera, mai mult sau mai putin, in functie de cantitatea si calitatea cunostintelor dobandite prin documentare si nu in ultimul rand de momentul istoric in care au fost scrise. Autorii cartilor provin din diferite tari ale Europei si au scris, in general, dupa cum era comanda. Consideram ca cele mai relevante date si evenimente au fost transcrise de catre autorii autohtoni, localnici.

Cateva date generale despre localitate aflam din cateva surse complementare, din care – pentru relevanta lor – citam cateva secvente.

Amplasament. Dintr-o admirabila monografie realizata inca in 1932 de profesorul Ernest Armeanca, aflam ca:

„Sacarambul se afla in judetul Hunedoara, pe malul drept al Muresului, pornind de la Deva spre Nord, in masivul Setras-ului din Muntii Metalici ai Ardealului. Distanta de la Deva este de 24 km. Socotit de la meridianul insulei Ferro, comuna este situata la 23° 01′ 45″ longitudine si 45° 57′ 45” latitudine. Calatorii din Deva, cautand spre Nord, descopera usor Sacarambul, care li se infatiseaza sus, intre munti, sub forma unor casute albe si trei biserici (actualmente una dintre biserici este ruinata, fiind traznita in anul 1970, n.n., AP), asemenea unui basorelief pe un fond albastru feeric.

Altitudinea comunei dupa I. Steinhausz (1904) este de 750 m de la mare. Sacarambul este asezat intr-un bazin deschis spre miaza-noapte. Asezarea comunei este de un rar pitoresc, care rivalizeaza, dupa marturia tuturor calatorilor atrasi de faima geologica a locurilor, cu cele mai frumoase regiuni ale continentului. O splendida panorama se dezvaluie pentru privirea fermecata a tuturor acelora care, infruntand greutatile drumului, ajung la Sacaramb, sau urca piscurile din aceste locuri. Jos, apele serpuitoare, de culoare argintie ale Murasului, cu satele din vale, cu orasul Deva, capitala judetului, ale carui becuri aprinse, seara, vazute din Sacaramb, produc efectul feeric al noptilor venetiene. In fund, masa gigantica a Retezatului carunt, iar spre Nord, privit de pe Gurguiata (1058 m) se intinde relieful accidentat al Tarii Motilor, invaluita in atmosfera trecutului istoric de grele si tragice framantari nationale” [Armeanca, 1932: 7-8].

Imagini cu Sacaramb

Sacaramb

Sacarambul anului 1803 – Lucrare in penita de Czeller Dezideriu

 Sacaramb

O parte din cartierul Berarie. In prim plan: biserica romano-catolica construita in anul 1753, cu altar rotativ iar orga este a doua din lume – in prezent deteriorata

 Sacaramb

In Padurea de Argint, arborii imbratisand cerul

Sacaramb

In Padurea de Argint

 Sacaramb

Sacaramb 2005

 Sacaramb

Interiorul bisericii romano-catolice din Sacaramb unde concerteaza in fiecare an Gh.Iovu

 Sacaramb

Locul turnului spiritual l-a luat cel al ignorantei (dreapta)

 Sacaramb

Coranda – atat a mai ramas din munte dupa ce i-au luat aurul

2. Locuri, oameni, minerit. Intr-o atare minunata asezare naturala, s-a dezvoltat istoria localitatii, centrata pe un atribut care a facut-o celebra in intreaga lume: prezenta unui minereu de aur de cea mai pura calitate, numit, dupa chiar numele localitatii, sacarambita.

Date complexe despre evolutia localitatii si a mineritului aflam din monografia semnata de Pavel Mogosan (1994-2002):

„Sacarambul apartine comunei Certeju de Sus din judetul Hunedoara. Are o altitudine (fata de Marea Neagra) cuprinsa intre 600 si 1000 m, fiind situat in masivul Setras, la extremitatea de Sud-est a muntilor Metaliferi.

Primii mineri s-au asezat aici in anul 1746. in documentele din secolul al XII-lea, Sacarambul era considerat „OPPIDUM MONTANISTICUM” (oras montan), iar primaria se numea „STANDHAUS”(casa orasului).

In anul 1858 erau 2.384 locuitori. Majoritatea populatiei era de nationalitate romana, peste care au fost adusi colonisti de specialitate din: Italia, Carintia, Boemia, Austria, Germania, Ungaria, Dalmatia, etc.

Sacarambul are partile numite: POIANA, CRAM, COASTA SARACA, BERARIE, BORNSTIOLNA, ERNSTIOLNA, BAIA NOUA, MOGOSENI, FLORENI, MARZESTI sau CODRU.

Prin aceste locuri erau inainte de anul 1746 paduri si pasuni ce apartineau de hotarul satului vecin Nojag.

Pe la anul 1720-1746 locuitorii din Nojag duceau acasa la ei „PIETRE SCLIPITOARE” (minereu) unde le pisau in mojare de metal, iar dupa spalarea lor la „SAITROC” obtineau un concentrat numit „BOGATA”. Tot carand la pietre s-a impamantenit expresia „HAI SA-CARAM” de unde s-ar trage denumirea de „SA-CARAMB”. Aceasta denumire nu a iesit niciodata din uzul curent al bastinasilor romani.

Prima denumire oficiala a fost de „CALVARIBERG” data de imperiul austro-ungar dupa denumirea dealului Calvaria, unde s-a descoperit minereul. Denumirea de „NAGYÁG” nu se stie de unde a provenit, poate de la satul vecin Nojag, „NOZSAK” ori din latinescul „NAGY-AG-IENSIS”.

Oficialitatile din Sacarambul anului 1795, cer prin contele Bethlen, ca denumirea sa devina „ARANYBÁNYA” sau „NAGY-ARANY-ÁG” sau „BÁNYA-NAGYÁG”, pentru a putea deosebi mai usor Sacarambul de Nojagul valahilor (servitori). Petitia nu s-a aprobat.

In secolele XVII-XVIII in Sacaramb locuiau:

a) Oficialii „DOMNIIOFICIALIS” la nivelul inginerilor. Aici intrau si preotii.

b) Suboficialii „HOCMANII” la nivelul subinginerilor. Aici intrau si invatatorii.

c) Primminerii „OBER-HAUERII” la nivelul maistrilor.

d) Minerii „HAUERIJ” la nivelul lor intrau si meseriasii din mina.

e) Sutarii „LEHR-HAUERII” la nivelul ajutorilor de mineri.

f) Ucenicii „SAUBE-JUNGERH” copii peste 12 ani.

g) Privatii, toti cei de la suprafata (comercianti, carciumari, meseriasi, guzari).

Pe teritoriul Sacarambului de azi, la locul numit „SANCUIUS” au fost gasite intr-o borta, unelte din epoca bronzului de catre arheologul Roska Marton in secolul al XVIII-lea, iar la poalele Setrasului au fost descoperite, in anul 1860, monede romane de aur si un lant de bronz, toate intr-un singur vas.

In anul 1746 Maria Terezia instituia premii de 1-4 ducati pentru oricine va descoperi filoane de aur sau va deschide o mina noua. A. Stutz descrie o galerie rudimentara care ar fi existat inainte de 1746 (probabil de aici carau guzarii din Nojag pietre sclipitoare).

In notele de calatorie a lui Ignatie Born, fiul proprietarului de mine din Certej – Ludovic Born, este scris: „VALAHUL ARMENIAN IOHN (ORMINDEAN IOAN) ESTE PRIMUL CARE A ADUS TATALUI MEU DESCOPERIREA SA”. Nu este exclus ca dupa ce nu au mai putut exploata cu mijloace rudimentare acele „BORTE” guzarii din Nojag ar fi dorit sa se deschida o mina oficiala a carei primi mineri ar fi fost chiar ei. Deci, Ormindean loan din Nojag a anuntat pe Ludovic Born, proprietarul minelor din Certej despre situatia acelor lucrari primitive, aducandu-i si cateva esantioane (stufe). Acesta (Born) s-a deplasat la fata locului si a hotarat deschiderea lucrarilor oficiale. Stufele au fost trimise la Sibiu pentru analize.

Primii proprietari ai minelor din Sacaramb au fost: Ludovic Born din Certej, capitanul Pietzker Paul de Wildeburg din Viena si capitanul De Teigel (devenit haiduc), condamnat la moarte pentru ca a vandut actiunile sale turcilor.

In zacamintele de la Sacaramb s-au identificat cca. 100 minereuri dintre care pentru „PRIMA DATA IN LUME”: sacarambit, silvanit, scorodit, pirofirit, rodonit, stibiuconit, si valentinit.

Principalele mine (galerii) din Sacaramb au fost:

· Maria (EMPFÄNGISS STOLLEN), deschisa la 8 aprilie 1747 de Ludovic Born.

· Maria II (ALTERBSTOLLEN) din piata, deschisa in ianuarie 1749.

· Ignatie (HAITOER ANTON DE PADUA GOLDBERGBAUES), la Haitau, (exista la 1847).

· Filip (FILIPP-STOLEN), deschisa in luna august 1749.

· Trinitatis (TRINITATIS), deschisa in anul 1749.

· Terezia l (TERESIA I), deschisa in anul 1749.

· Cristina (CHRISTINA), deschisa in anul 1749.

· Francisc (FRANTZ), deschisa in anul1749.

· Carol (CAROLI), deschisa in anul 1749.

· losif Nepomuk (IOSEPH NEPOMUKH), deschisa in anul 1750.

· Bemard (BERNARDI)

· Terezia II (TERESIA II), deschisa in anul. 1755 din Varmaga si oprita in 1780 avand gresita directia.

· Maria II (ALT MARIA STOLLEN), deschisa in anul 1759.

· losif (IOSEPH ERBSTOLLEN), deschisa in anul 1765.

· Bertalam (BERTALAM), terminata in 1785 la nivelul galeriei Maria, a fost folosita apoi ca lac de acumulare pentru apa la steampuri.

· Born-stolna (BORN-STOLLEN) de la locul numit azi Bornstiotna.

· Baia noua (FRANZ ERBSTOLLEN), deschisa in anul 1824.

Sacarambul a patruns in literatura mondiala, nu atat prin faptul ca poseda aur, ci datorita unui „METALLUM PROBLEMATICUM” sau „AURUM PARADOXUM”, cunoscut sub numele de „SACARAMBIT”.

Baronul Born (minerolog iscusit) trimite esantioane (stufe) de minereu lui F.S. Muller, inginer chimist la Sibiu. Acesta presupunea (1783-1785) ca greutatea separarii aurului „DE SACARAMB”, provine din faptul ca este combinat cu un metal necunoscut inca pe plan mondial. Astfel este descoperit pentru prima data „TELURUL” de catre savantul german Heinrich Klaproth, dupa esantioanele trimise de la Sacaramb in anul 1789.

In perioada 1852-1944 Sacarambul este vizitat de diferite somitati mondiale in materie de minerit din: Germania, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Anglia, Olanda, Suedia, Turcia, Brazilia, Japonia si S.U.A. Semnaturile acestora pot fi vazute in „CARTEA DE AUR” ce se afla in muzeul mineritului din Certej.

Pentru zdrobirea minereului au existat in Sacaramb (pe paraul Nojagului) mai multe „STEAMPURI” actionate cu apa. Aceste steampuri au ajuns atat de perfectionate incat erau „UNICE IN TARA”. Debitul apei din paraul Nojagului era mentinut cu ajutorul a doua lacuri de acumulare numite: Taul vechi si Taul nou.

 Sacaramb

Minereul pisat (zdrobit) si sortat era transportat de catre care cu boi pe un drum special amenajat (pavat cu piatra) pana la Certej, unde i se aplicau alte procese mai pretentioase.

Mesterul Munteanu Urs din Sacaramb inventase in anul 1797 un steamp care functiona cu apa putina si o alta instalatie de sortat minereul, instalatie ce marea productivitatea cu 237%. Nu a primit de la stapanirea imperiala decat 7 ducati. Valahii erau desconsiderati in imperiu, tratati ca asa zis si „POPOR SERVITOR”.

Prin punerea in functiune in anul 1934 a uzinei de preparare de la Certej, precum si a funicularului Certej-Sacaramb, instalatiile cu apa au fost abandonate.

Odata cu construirea funicularului in 1934-935, a inceput si operatiunea de exploatare haldelor de steril. Locuitorii Sacarambului s-au bucurat de toate aceste tehnici moderne, dar pe undeva s-au suparat ca drumul spre Certej a fost neglijat, astfel ca circulatia auto este destul de dificila, pantele mari, trasate de carale cu boi in secolul al XVII-lea.

Funicularul are 67 de stative din lemn. intre statiile de capat (terminus) exista o diferenta de nivel de 449 m, astfel ca toata instalatia este foarte economica, functionand pe principiul gravitational. Cele mai inalte stative au 26 m, iar deschiderea cea mai mare intre stative (peste vai) este de 362 m. Zilnic poate transporta 370 000 kg, echivaland dupa vechiul mod de transport, cu 400 care (trase de boi), pe zi.

Mineritul primilor ani era executat cu sfredelul si ciocanul, metoda ce a dainuit sute de ani pana dupa 1940 cand a inceput perforarea pneumatica a gaurilor de mina (si perforaj umed). lluminatul in mina s-a facut la inceput cu „stearturi” (lampi) cu seu si festila, iar mai tarziu cu lampi cu carbid, iar in zilele noastre (1994) cu lampi cu baterii. Transportul pe galeriile principale se facea cu vagoneti trasi de cai. Scoaterea minereului din puturi se facea cu scripeti actionati tot de cai. Acesti cai dupa o anumita perioada orbeau.

In afara de munca din subteran toti „BAIESII” se ocupau si cu agricultura, cu cresterea animalelor in gospodaria proprie. in aceasta indeletnicire „SECUNDARA” de multe ori „SE IAU LA INTRECERE” (cea mai frumoasa casa, cele mai frumoase animale, etc.)

In anul 1928 se extragea de la Sacaramb 101 kg aur, dar Sacarambul mai are inca pentru multa vreme „FILOANE” care asteapta sa fie descoperite, sau exploatate.

 

DIN ISTORIA SACARAMBULUI

Sacaramb

Activitati culturale in fosta „Scoala Medie de Mine” (prima din sud-estul Europei, unde au studiat studenti si personalitati stiintifice din toate colturile lumii)

 Sacaramb

Sacaramb – 15 august 1900 – Procesiunea religioasa coboara spre parc si se opreste la toate troitele (cruci sculptate din piatra de andezit)

 

Comentariile sunt inchise.

Cautare
Calendar al articolelor
mai, 2012
L Ma Mi J V S D
« Apr   Aug »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031