SALVAŢI BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN SĂCĂRÂMB, JUDEȚUL HUNEDOARA, ROMÂNIA

– (1753) – 1777 –
null

Anul 2016

SCURT ISTORIC
SĂCĂRÂMB – fostul ELDORADO al Europei
550 de ani de atestare documentară (1465 – 2015)

Puțini oameni știu astăzi că Săcărâmbul a fost cel mai rentabil complex minier din Europa.
Prima atestare documentară apare în anul 1465, în Dicționarul istoric al localităților din Transilvania sub denumirea maghiară de Nagyág, iar în limba germană Sekerembe.
În documentele austriece, comuna apare sub denumirea de Săcărâmb sau Nojag, satul cel mai apropiat, în hotarul căruia se afla teritoriul de azi al localității. Sub denumirea maghiară a Nojagului, „Nagyág”, este cunoscut Săcărâmbul în literatura de specialitate publicată în limba germană și maghiară. La început, colonii nemți au numit Săcărâmbul, Calvariberg după dealul Calvaria.
Pare incredibil, dar aici a fost și poate mai există o adevărată comoară păstrată în tainițele subterane. Fostele mine de aici au reprezentat mândria Curții de la Viena, fiind considerate ca cele mai rentabile din Europa.
Cei care, atrași de renumele zăcământului filonian au vizitat regiunea, au fost entuziasmați de frumusețea naturii și a așezării. Geologul Bernhard von Cottas (1808-1879), profesor la Freiberg, cercetător al mineralizației aurifere, care a avut în grijă lucrările miniere de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a scris în 1861 următoarele: „Orășelul Săcărâmb, la origine un sat românesc, este așezat foarte pitoresc într-un defileu abrupt, printre conuri și stânci, la marginea de sud a marii regiuni muntoase care poartă aici numele de Șetraș. Cu greu își poate cineva închipui o poziție mai frumoasă pentru un oraș minier”.
Până în prezent se cunosc peste 150 de lucrări și articole, ce însumează mii de pagini, referitoare la zăcământ și la activitatea minieră de la Săcărâmb. În fosta „carte de aur” inaugurată în 1852, cu ocazia vizitei lui Franz Joseph, existau semnăturile unor personalități științifice din America, Asia și Europa.
În acest context, forurile montanistice, pentru a ridica învățământul tehnic la nivelul realizărilor pe linie de producție și tehnologie, înființează la Săcărâmb în anul 1835 prima școală cu specializare minieră din Transilvania, unică în felul ei în Europa Centrală. Fondatorul școlii a fost Iosif Franzenau, administratorul minelor.
Până în 1881, cursurile au fost predate în limba germană, iar în continuare în maghiară, introdusă pe timpul directoratului lui Iosif Hültl, ce a condus destinele Săcărâmbului între 1871-1888.
Aici au fost formați specialiști care au ajuns pe toate continentele.
În partea a doua a zilei de 21 iulie 1852, cu ocazia vizitei în Transilvania, împăratul Franz Joseph împreună cu suita, după o primire fastuoasă la Deva, se deplasează la Săcărâmb, unde sunt cazați peste noapte. Tânărul împărat, vizitează localitatea, instalațiile de preparare de la suprafață și mina Iosif, însoțit de prințul Schwartzenberg, guvernatorul militar și civil al Ardealului și feldmareșalul Carol Künne. Cei care au vegheat la integritatea avutului minei, au fost decorați personal de către monarh. Administratorul minelor, Iosif Franzenau a primit ordinul Franz Iosif în grad de cavaler, iar protopopului ortodox Sabin Piso i s-a înmânat medalia de aur. Mantalele de mătase pe care le-au purtat iluștrii vizitatori în subteran s-au păstrat aproape un secol la sediul exploatării.
La un sfert de veac după Born, Andreas Stütz, cu ocazia documentării din 1795, semnalează existența unui spital cu un chirurg, a școlii, a pieței, a unei prăvălii, a berăriei și a două cârciumi. Proprietarul berăriei era Johannes Kagerbauer, decedat în 1821. De-a lungul timpului, pe lângă berăria amintită, la Săcărâmb au funcționat: 5 prăvălii, 17 cârciumi, 3 mori și 7 măcelării. Din simplă colonie minieră la început, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, localitatea figurează ca orășel miner, devenind un centru economic al satelor din apropiere, de unde se aprovizionau în special în zilele de târg, fiind și piață de desfacere a produselor agricole.
Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de Petru Maior, a avut o contribuție majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda.
Pe lângă mulți specialiști și oameni de seamă Săcărâmbul a dat și un episcop romano-catolic al Ardealului prin persoana lui Lönhart Ferenc.
Pentru ca cei care urmează după noi să nu uite că strămoșii noștri, mai recenți, indiferent din ce zonă a Europei ar proveni, au trudit din greu pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu cu atâta frumusețe – este de datoria noastră să le cinstim memoria.
Trebuia făcut cunoscută lumii, chiar și cu o întârziere de două secole, descrierea de către străini a: frumuseților, greutăților, invențiilor, a disciplinei și a hărniciei acestor localnici veniți aici din toate colțurile Europei pentru a-și găsi un rost. Este deosebit de importantă descrierea relațiilor existente între acești oameni, deși era un amalgam de naționalități, aceștia trăiau, munceau și se distrau împreună, fără nici un fel de diferențieri de neam sau de religie. Toți erau slujitorii aceluiași Dumnezeu și robi ai aceluiași pământ (subpământ).
Cu ocazia aniversării a 550 de ani a localității, a fost scris un compendiu de istorie care cuprinde, printre altele, date cu imagini ale vieții spirituale: biserici, cruci de procesiune, închinăciune și toate monumentele funerare din trei cimitire romano-catolice. Acestea din urmă au fost redate cu scopul vădit ca cei care își mai caută strămoșii să îi poată identifica ușor.
Sunt postate și pe internet, în România și Germania pe pagina de facebook: Ecsy Carol, respectiv: ecsyhd.yahoo.com. Informații legate de Compendiu: Săcărâmb – 550 de ani, pe adresa: setrasdeva@yahoo.com., respectiv: Tokar Alex.Pavel, tel.0723154215.
Biserica a jucat un rol foarte important în viața comunității fiind liantul dintre toate etniile care au venit și au lucrat aici. Și-au crescut și educat copiii cu multă demnitate.
Dacă Bernhard von Cottas a descris atât de frumos, în anul 1861, pitorescul acestei localități, noi, cei din secolul 21 nu putem transforma în AUR acest dar al naturii? Rămâne ca o sarcină de viitor salvarea și exploatarea în scop turistic a acestei minunății care este SĂCĂRÂMBUL.
Tocmai de aceea noi, cei care am mai rămas, facem un apel de suflet și plin de speranță către comunitatea internațională pentru a veni în sprijinul nostru în vederea salvării acestei minunate biserici. Ea este căutată permanent de către turiștii care vin în zonă datorită amplasamentului deosebit într-un cadru peisagistic unic.
Așteptăm cu mult drag realizarea unui vis pentru: cinstirea memoriei strămoșilor și în același timp, de a lăsa ceva viitorimii din gloriosul trecut de aur al Săcărâmbului.
Faima Săcărâmbului a fost cunoscută pe toate meridianele globului, acesta a dat specialiști în minerit care au ajuns pe toate continentele iar aurul de aici a susținul timp de peste 100 de ani băncile europene, inclusiv casa imperială.
Acum zace în umilință și uitare. Are o istorie care nu trebuie dată uitării!

Biserica romano-catolică din Săcărâmb.
Este o bijuterie arhitectonică zidită de meșterii anului 1777 în doar 7 luni de zile.

În anul 1753, se construieşte o capelă din lemn şi o locuinţă pentru călugărul franciscan. În 1765, această capelă este înlocuită cu o bisericuţă de lemn. Biserica cu ceas, construită din piatră, care există şi astăzi, s-a ridicat în anul 1777 şi a fost sfinţită la 8 decembrie de episcopul Kollonits Ladislau şi poartă hramul Sf. Maria Mică.
Amănunte despre casa parohială şi istoria bisericii aflăm din manuscrisul primului pleban Joseph Lamasch, intitulat „Historia Domus Diarum Romano-Catholicae Parochialis Montanae Ecclesiae Nagy-Agiensis” (1784-1832), în care sunt cuprinse şi date despre mineritul săcărâmbean. Părintele Lamasch a fost interesat de prosperitatea parohiei şi după plecarea sa, ca protopop de Alba Iulia şi ca abate pleban al Braşovului.
Aceasta este pe scurt istoria bisericii romano-catolice din Săcărâmb, cândva plină de viață. Mulți dintre localnici, după ce n-au mai avut un preot paroh permanent, au început să frecventeze alte culte. Aveau nevoie de Dumnezeu!
De mulți ani, biserica este aproape părăsită. Odată la trei săptămâni (duminica) se ține o scurtă liturghie la ora 14:30, de către un preot de la Parohia romano-catolică nr.2 din Deva. În data de 8 septembrie este hramul acestei minunate biserici. Atunci se înviorează: vin credincioși cu autoturisme și autocare din Deva și din alte localități – chiar și din străinătate.
Soarta acestei biserici este tristă. Din falnică cum era, atât prin poziția ei deosebită într-un cadru pitoresc aparte, acum se trudește din greu să reziste vicisitudinilor vremii: degradare continuă în interior și în exterior la pereți și tavan din lipsă de fonduri și nu numai.

Este o biserică franciscană cu toate însemnele. Se consideră că a fost ctitorită de către împărăteasa Maria Tereza, al cărei portret se află deasupra intrării în casa scării ce duce la Cor și spre turn.
Sigur, există documente la Viena și Budapesta în acest sens.

Interiorul bisericii a fost zugrăvit în jurul anului 1968.Cu această ocazia au fost eliminate petele mari de pe pereți și tavan, însă a fost distrusă pictura originală. Pe tavan era o pictură (probabil în ulei) în care, central, era chipul Lui Dumnezeu înconjurat de patru evangheliști. Apoi, au dispărut frumoasele candelabre fiind duse la Deva, împreună cu multe obiecte de cult foarte valoroase, inclusiv o bibliotecă cu manuscrise rare datând de pe vremea Mariei Tereza.

Altarul principal este rotativ. Aici nu sunt degradări prea mari în schimb, în zona celor două altare(Sfânta Fecioară Maria și Sfânta Varvara) sunt degradări mari ale tencuielilor și ale ornamentelor. Aceeași situație este și la altarul sfântului Anton de Padua.

Altarul Sfintei Fecioare Maria

Altarul sfintei Varvara – protectoarea minerilor.

Icoana Sfintei Ana cu Fecioara Maria Mică în brațe

Altarul Sfântului Anton de Padua

Scara din lemn în spirală, originală care duce la orgă.

Micuța orgă este aproape distrusă: lipsesc multe tuburi iar foalele care dădea aerul pentru tuburi (acționat cu piciorul – în special de către copii) este distrus aproape în întregime.
Sunt doar două exemplare în lume!

Foale pentru acționare orgă

Scara pentru urcarea în turnul bisericii

Așa arată tavanul acolo unde este orga (împachetată)

Sacristia exterior și interior

Interiorul sacristiei

Intrarea din biserică în sacristie (Vest)

Fațada Est a bisericii
Colțul sud-vestic al bisericii

Tavanul este construit din lemn, grinzile și șarpanta sunt parțial putrede iar învelitoarea din plăci de eternit este deteriorată în multe locuri. S-a mai intervenit pentru acoperirea găurilor cu tablă zincată. Acoperișul în întregime ar trebui înlocuit. De aici au pornit toate degradările interioare.

În urmă cu mai mulți ani a fost o încercare (nereușită) de reparare a bisericii. S-a schimbat învelitoarea turnului cu tablă zincată și s-a tencuit pe exterior.Atât!
Străvechiul ceas din turn nu mai funcționează de peste 50 de ani. Trebuie reparat însă nu are cine și cu ce. Ca de altfel, toată această bijuterie care este biserica romano-catolică din Săcărâmb.

De această biserică se leagă copilăria celui care avea să devină episcop romano-catolic al Transilvaniei: Lönhart Ferenc (născut la Săcărâmb la 3 octombrie 1819, decedat la Alba Iulia, la 28 iunie 1897 și înmormântat în biserica romano-catolică din Simeria) a fost episcop catolic al Ardealului.
După ce tatăl său, Lönhart Ignaț, moare în 1825 parohul din Săcărâmb Kovács Antal îl ia pe băiat sub protecția sa, l-a școlit și l-a trimis la internat unde a terminat gimnaziul. Filozofia a urmat-o la Alba Iulia, teologia la institutul vienez Pazman. În 1844, la 28 iulie episcopul Kovács Miklos îl hirotonisește ca preot și îl ia lângă el să ajute la registratură. În 1848 ia parte ca reprezentant ecleziastic la statutul adunării convocat de episcop. În același an e numit profesor de pastorală, morală și inspector la învățământ, însă postul nu l-a putut ocupa din cauza vremurilor tulburi și împreună cu episcopul și personalul curții s-a retras în cetate. După terminarea luptelor de eliberare și în urma bombardamentelor ce au transformat în scrum locuința episcopală urmându-și pastorul se mută la Cluj. În 1852 devine secretar al episcopului și asesor al Sfântului Scaun(din Vatican). În același an, la 15 octombrie Kovács Miklos moare și locul lui e luat de Haiynald Lajos , Lönhard devenind mâna lui dreaptă. În 1854 e numit șef de cancelarie. În 1858 canonic (1859 și 1862 împreună cu episcopul lui au fost la Roma), în 1862 e prelat papal, în 1864 e preot paroh la Cluj, decan (protopop),inspector de culte, începând cu 8 decembrie 1865 episcop onorific, în 1874 episcop vicar al diecezei Alba Iulia. 1878 episcop onorific al Scardei. Din 5 iunie 1881 sanctificat al Grațianopoli Transilvaniei. La 24 martie 1882 după moartea episcopului Fogarassy Mihály devine capitul episcop vicar și la 30 martie devine episcop al Ardealului, iar la 6 noiembrie adevărat consilier interior.
Slujba de aur a ținut-o în 1894 la 28 iulie. În scurta sa ședere în scaunul episcopal a construit nenumărate biserici pe care le-a dotat, a rezolvat problemele școlilor romano catolice din Ardeal, unele școli ridicate au fost adevărate palate, contribuțiile pentru biserici, școli și acțiuni caritabile depășesc 200.000 de forinți.
Pentru cinstirea memoriei acestui fiu al Săcărâmbului ar fi necesară montarea unei plăci comemorative din marmură pe peretele acestei minunate biserici.
Doamne ajută!

CONCLUZII

Titulatura bisericii este “Zămislirea Maicii Domnului”. Hramul bisericii se serbează în prima duminică după data de 8 septembrie, adoraţia eucaristiei în data de 27 iulie.
Biserica este fondată în anul 1753.
La ora actuala clădirea bisericii prezintă degradări majore la diferite elemente de construcţie cauzate in principal de infiltraţiile apei pluviale prin acoperiş cât și din cauza ne întreținerii permanente.
De asemenea, degradările se datorează și faptului că dealungul anilor nu s-au efectuat lucrări de întreţinere și reparaţii curente, acestea coroborate cu vechimea clădirii au dus la deteriorări semnificative a elementelor construcţiei. Astfel de degradări se prezintă la:
– Tencuieli exterioare căzute în proporţie de 80%
– Zidăria degradată pe porţiunea exterioară mai ales în locurile unde au fost scurgerile apei pluviale de pe acoperiş.
– Învelitoarea pe multe locuri este spartă mai ales pe porţiunea acoperită cu plăci de eternit.
– In zonele sparte ale învelitorii astereala este putrezită.
– În urma degradărilor descrise mai sus sunt afectate tencuielile la tavane, la pereţi atât interior cât și exterior.
– Tot din cauza degradării învelitorii partea lemnoasă a şarpantei peste camera sacristiei este afectata complet prezentând pericolul prăbuşirii iminente.
– La camera sacristiei tot din cauza infiltraţiilor apei pluviale pe unele porţiuni zidurile prezintă crăpături mai ales în dreptul ferestrelor.
– Iniţial în jurul clădirii bisericii a fost executat un șanț de gardă care s-a colmatat afectând baza zidurilor exterioare.
– La degradările din tavan pe lângă desprinderea tencuielii sunt degradate și şipcile din lemn despicate, de asemenea și stratul suport ( tăvănuiala).
– Tâmplăria de lemn ( uşile) sunt foarte vechi fiind intr-o stare inaintată de degradare.
– Tâmplăria metalica (ferestre) sunt și ele vechi prezentând porţiuni corodate în profunzimea metalului.
– Cu toate punctele degradate în acoperiş, partea lemnoasă a şarpantei ( căpriori, pane, popi) se prezintă într-o stare bună.
– La platformele turnului bisericii pe anumite porţiuni sunt necesare înlocuiri de dulapi sau unele grinzi.
– La platforma de la cota +18.85 mecanismul ceasului este complet distrus prezentând urme pronunţate de corodare.
– S-a constatat lipsa trotuarului de protecţie în jurul clădirii ceea ce a produs infiltraţii la nivelul fundaţiilor.
– Lipsesc jgheaburile si burlanele.

A fost întocmit un proiect de către spacialiști (arhitecți și ingineri), care va trebui materializat cât mai urgent deoarece există riscul ca această clădire monumentală să fie perdută iremediabil prin degradare continuă.

În vederea urmăririi lucrărilor a fost desemnat ca împuternicit domnul Muntoi Emanoil, tel.0740-213769. S-a deschis un cont în lei la BRD Sucursala Deva RO28BRDE220SV78769582200 şi pentru euro: RO44BRDE220SV78937072200.

Întocmit de: Alexandru Pavel Tokar la 8 ianuarie 2016
Imagini se găsesc pe pagina de facebook: SĂCĂRÂMB / Evenimente / Salvați biserica romano-catolică din Săcărâmb

Comentariile sunt inchise.

Cautare
Calendar al articolelor
ianuarie, 2017
L Ma Mi J V S D
« Iul    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031