1. Amplasament. Dintr-o admirabila monografie realizata īnca īn 1932 de profesorul Ernest Armeanca, aflam ca:

"Sacarāmbul se afla īn judetul Hunedoara, pe malul drept al Muresului, de la orasul Deva spre Nord, īn masivul Setras-ului din Muntii Metalici ai Ardealului. Distanta de la Deva este de 24 km. Socotit de la meridianul insulei Ferro, comuna este situata la 23° 01' 45" longitudine si 45° 57' 45" latitudine. Calatorii din Deva, cautānd spre Nord, descopera usor Sacarāmbul, care li se īnfatiseaza sus, īntre munti, sub forma unor casute albe si trei biserici (actualmente una dintre biserici este ruinata, fiind traznita īn anul 1970, n.n., AP), asemenea unui basorelief pe un fond albastru feeric.

Altitudinea comunei dupa I. Steinhausz (1904) este de 750 m de la mare. Sacarāmbul este asezat īntr-un bazin deschis spre Miaza-noapte. Asezarea comunei este de un rar pitoresc, care rivalizeaza, dupa marturia tuturor calatorilor atrasi de faima geologica a locurilor, cu cele mai frumoase regiuni ale continentului. O splendida panorama se dezvaluie pentru privirea fermecata a tuturor acelora care, īnfruntānd greutatile drumului, ajung la Sacarāmb sau urca piscurile din aceste locuri. Jos, apele serpuitoare, de culoare argintie ale Murasului, cu satele din vale, cu orasul Deva, capitala judetului, ale carui becuri aprinse, seara, vazute din Sacarāmb, produc efectul feeric al noptilor venetiene. Īn fund, masa gigantica a Retezatului carunt, iar spre Nord, privit de pe Gurguiata (1058 m) se īntinde relieful accidentat al Tarii Motilor, īnvaluita īn atmosfera trecutului istoric de grele si tragice framāntari nationale" [Armeanca, 1932: 7-8].

Prin acest admirabil amplasament, Sacarāmbul reprezinta unul din vārfurile de "rezistenta cosmica" ale Daciei de odinioara si ale Romāniei de astazi. Iata cum este prezentat Sacarāmbul īn site-ul mai sus amintit:

"Despre Sacarāmb s-au scris, de-a lungul a mai bine de doua veacuri si jumatate, tomuri īntregi. Īn secolul al XIX-lea, specialisti īn minerit din īntreaga Europa, chiar din Brazilia si SUA, au cercetat cu atentie strania aglomerare de elemente chimice adapostite, īn diverse combinatii, de muntele cu acelasi nume ca si satul. El reprezenta, de altfel, un laborator mineralogic unic īn lume: pe o suprafata de numai un kilometru patrat au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale. Doua din ele silvanitul si sacarāmbitul sunt fara echivalent īn lume. Alte cinci au iesit la lumina, pentru prima oara, tot aici. Le-au fost descoperite mai tārziu corespondente doar undeva, īn minele Africii de Sud. Īn maruntaiele muntelui s-au amestecat mai toate metalele: zinc, plumb, cupru, aur, argint, chiar si uraniu. La o asemenea compozitie a solului si subsolului, nu te mai miri cānd ti se vorbeste despre magnetism si energii radiante.

Se spune ca Sacarāmbul este una din cele mai puternic magnetizate zone de pe Terra si ca este unul din punctele de concentratie maxima a energiilor lumii. Si nu o spun oameni obisnuiti, īntr-un taifas la colt de strada, ci studii stiintifice aprofundate ale unor specialisti din cadrul Societatii Europene pentru Tehnica Radianta si Armonie Spirituala (SETRAS). Nu īntāmplator SETRAS se lupta de ani de zile cu imobilismul autoritatilor ca sa construiasca la Sacarāmb un Centru International de Sanatate, bazat pe folosirea terapiilor complementare. Desi satul se īntinde, pe munte, īntre altitudini relativ mici (de la 600 m la 900 m), aerul are calitatile īnaltimilor ce depasesc 3000 de metri: pur, ozonat si extrem de puternic ionizat negativ.

Un destin precum cel al localitatii Sacarāmb putem croi numai noi, romānii. Am fost īn stare, totdeauna, sa stralucim orbitor, pentru ca īn secunda urmatoare sa ne īngropam realizarile īn colbul uitarii. Stralucirea Sacarāmbului tine de istoria relativ īndepartata. Legenda spune ca, īn prima parte a secolului al XVIII-lea, taranul romān ION ORMINDEAN din Nojag a descoperit, īn padurea īn care īsi pastea porcii, o roca deosebita. Sclipea īn soare de-ti lua ochii. Supusa cercetarii īn laboratoarele mineritului habsburgic, ea s-a dovedit a contine aur īn combinatie cu elemente chimice neidentificabile la acea vreme. Descoperirea a coincis cu decizia Īmparatesei Maria Tereza privind reforma si revitalizarea mineritului aurifer īn Transilvania. Prima galerie Galeria veche: Maria a strapuns muntele īn 1746. Astazi, el este pur si simplu ciuruit de sute de kilometri de galerii, multe dintre ele abandonate de peste 100 de ani. Documentele vremii spun ca, timp de aproape doua secole (al XVIII-lea si al XIX-lea), īntregul complex minier a fost socotit cel mai rentabil din Europa. Īntre 1748 si 1876, īn 128 de ani, din acest zacamānt au fost obtinute peste 40 de tone de aur.

Localitatea s-a dezvoltat odata cu mina. Īn 1835, a fost īnfiintata prima Scoala Medie de Minerit din sud-estul Europei. In 1862, ea s-a transformat īn Institut de Subingineri, de asemenea primul din aceasta parte a continentului. Īn acea perioada, la exploatarile miniere de aici efectuau stagii de practica studenti din multe tari. Īn anii 1920-1930, Sacarāmbul avea 14000 - 15000 de locuitori (īn acea vreme, īn Deva, spre exemplu, nu erau mai mult de 8000). Functionau mai multe banci, ateliere, trei macelarii, o fabrica de bere, magazine, etc. Exista, desigur si un cazinou. Axa aurului transilvanean trecea prin Abrud - Zlatna - Sacarāmb…

Apoi a venit declinul. Din cele peste 2000 de case mai rezista astazi cel mult o zecime. O sansa ar putea veni din partea orasenilor pe care superba asezare geografica si puritate aerului īi determina sa-si īnalte cochete vile de vacanta pe coasta muntelui. Sau poate se gaseste un investitor dispus sa īnteleaga ca, daca īnlatura colbul de pe amintiri si īnvata din ele, Sacarāmbul poate straluci din nou ca aurul. Memoriul justificativ īntocmit de domnul Alexandru Pavel Tokar, Presedintele SETRAS Deva - Romānia, i-ar putea fi sursa de inspiratie. Natura ofera aici toate leacurile necesare, pentru a mentine omul sanatos, printr-o mare varietate de plante medicinale, unele foarte rare. Pe stāncile prapastioase ale Sarcaului cresc irisi salbatici si īn locuri pietroase se īntind covoare de muscata salbatica, specii de gentiana albastra si covoare īntinse de vinca minor. Pe o raza de 10-15 km, īn aval, ies la suprafata apele minerale carbogazoase si termale.

Studiile dovedesc ca izvoarele lor sunt aici, sub Sacarāmb. Minunatia arborilor de fag cu culoarea lor argintie, linistea locului si energia cosmica pura te fac sa te simti cu adevarat īntr-un templu...".

Printre calitatile apei potabile de aici este si potentialul redox, respectiv capacitatea apei de a micsora numarul oxidarilor. Exista ioni negativi īn apa, deci electroni liberi care leaga radicalii liberi.

Masuratorile efectuate cu aparatul Hanna Instruments la cāteva izvoare din Sacarāmb au dat ca rezultate cifrele: + 56, + 59 mV = cu valoarea pH a sāngelui uman.

Comparativ cu:

- apa de la robinet īn majoritatea oraselor + 480 mV;

- apa de izvor din muntii īnalti - 200 pāna la - 400 mV;

- ape plate īntre + 60 si + 250 mV.