SĂCĂRÂMB – fostul ELDORADO al Europei
550 de ani de atestare documentară
1465 – 2015
Autor: Alexandru Pavel Tokar
Puţini oameni ştiu astăzi că Săcărâmbul a fost cel mai rentabil complex minier din Europa.
Prima atestare documentară apare în anul 1465, în nomenclatorul localitaţilor din Transilvania, sub denumirea maghiară de Nagyág iar în limba germană Sekerembe.
În documentele austriece, comuna apare sub denumirea de Săcărâmb sau Nojag, satul cel mai apropiat, în hotarul căruia se afla teritoriul de azi al localităţii. Sub denumirea maghiară a Nojagului, „Nagyág”, este cunoscut Săcărâmbul în literatura de specialitate publicată în limba germană şi maghiară. La început, colonii nemţi au numit Săcărâmbul, Calvariberg, după dealul Calvaria.
Pare incredibil, dar aici a fost şi poate mai există o adevărată comoară păstrată în tainiţele subterane. Fostele mine de aici au reprezentat mândria Curţii de la Viena, fiind considerate ca cele mai rentabile din Europa.
Cei care, atraşi de renumele zăcământului filonian au vizitat regiunea, au fost entuziasmaţi de frumuseţea naturii şi a aşezării. Geologul Bernhard von Cottas (1808-1879), profesor la Freiberg, cercetător al mineralizaţiei aurifere, care a avut în grijă lucrările miniere de la sfârşitul secolului al XIX-lea, a scris în 1861 următoarele: „Orăşelul Săcărâmb, la origine un sat românesc, este aşezat foarte pitoresc într-un defileu abrupt, printre conuri şi stânci, la marginea de sud a marii regiuni muntoase care poartă aici numele de Şetraş. Cu greu îşi poate cineva închipui o poziţie mai frumoasă pentru un oraş minier.
Activitatea minieră a început într-o zonă cu păduri seculare, pe un teren accidentat, la mijlocul secolului al XVlll – lea, pe vremea guvernatorului Hadik, când Transilvania era provincie austriacă. Descoperirea bogatelor filoane aurifere se datorează activităţii pastorale a strămoşilor din satul Nojag, care circulau prin aceste locuri. Activitatea minieră, calitatea minereului, varietatea mineralogică şi cercetările ştiinţifice desfăşurate de reputaţi specialişti, a făcut ca zăcământul să fie considerat singular pe plan mondial şi menţionat ca atare în literatura geologică, iar mineralele sale să fie prezente în principalele muzee ale lumii. Până în prezent se cunosc peste 150 de lucrări şi articole, ce însumează mii de pagini, referitoare la zăcământ şi la activitatea minieră de la Săcărâmb. În fosta „carte de aur” inaugurată în 1852, cu ocazia vizitei lui Franz Ioseph, existau semnăturile unor personalităţi ştiinţifice din America, Asia şi Europa.
În acest context, forurile montanistice, pentru a ridica învăţământul tehnic la nivelul realizărilor pe linie de producţie şi tehnologie, înfiinţează la Săcărâmb în anul 1835 prima şcoală cu specializare minieră din Transilvania, unică în felul ei în Europa Centrală. Fondatorul şcolii a fost Iosif Franzenau, administratorul minelor.
Până în 1881, cursurile au fost predate în limba germană, iar în continuare în maghiară, introdusă pe timpul directoratului lui Iosif Hültl, ce a condus destinele Săcărâmbului între 1871-1888.
În timpul primului război mondial, locuitorii s-au despărţit cu tristeţe de clopotele celor trei biserici, vestite în regiune pentru sonoritatea lor. Credincioşii au asistat neputincioşi, cu lacrimi în ochi, ca la un prohod dureros, la plecarea clopotelor la război în data de 6 noiembrie 1916 şi transformarea lor în arme ucigătoare.
În partea a doua a zilei de 21 iulie 1852, cu ocazia vizitei în Transilvania, Franz Joseph împreună cu suita, după o primire fastuoasă la Deva, se deplasează la Săcărâmb, unde sunt cazaţi peste noapte. Tânărul împărat, vizitează localitatea, instalaţiile de preparare de la suprafaţă şi mina Iosif, însoţit de prinţul Schwartzenberg, guvernatorul militar şi civil al Ardealului şi feldmareşalul Carol Künne. Cei care au vegheat la integritatea avutului minei, au fost decoraţi personal de către monarh. Administratorul minelor, Iosif Franzenau a primit ordinul Franz Iosif în grad de cavaler, iar protopopului ortodox Sabin Piso i s-a înmânat medalia de aur. Mantalele de mătase pe care le-au purtat iluştrii vizitatori în subteran s-au păstrat aproape un secol la sediul exploatării.
La un sfert de veac după Born, Andreas Stütz, cu ocazia documentării din 1795, semnalează existenţa unui spital cu un chirurg, a şcolii, a pieţei, a unei prăvălii, a berăriei şi a două cârciumi. Proprietarul berăriei era Johanes Kagerbauer, decedat în 1821. De-a lungul timpului, pe lângă berăria amintită, la Săcărâmb au funcţionat: 5 prăvălii, 17 cârciumi, 3 mori şi 7 măcelării. Din simplă colonie minieră la început, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, localitatea figurează ca orăşel miner, devenind un centru economic al satelor din apropiere, de unde se aprovizionau în special în zilele de târg, fiind şi piaţă de desfacere a produselor agricole.
Dacă Bernhard von Cottas a descris atât de frumos, în anul 1861, pitorescul acestei localităţi, noi, cei din secolul 21 nu putem transforma în AUR acest dar al naturii? Rămâne ca o sarcină de viitor salvarea şi exploatarea în scop turistic a acestei minunăţii care este SĂCĂRÂMBUL.

În acest compendiu sunt incluse și câteva scrieri, traduse pentru prima dată în limba română, aparținând unor autori din secolele 19 și 20 la care se adaugă unele lucrări de cercetare mai recente. Printre acestea :

• Descrierea minei de aur și argint Săcărâmb – de Andreas Stütz, 1803;
• Scurtă monografie a Societăţii Regale Ungare a minelor de aur din Săcărâmb Transilvania (Monographie Des.K.Ung.Goldbergwerkes Nagyág In Siebenbürgen)între anii 1748 – 1871;
• Situaţia geologică şi minieră a Săcărâmbului (studiu realizat pentru perioada 1748 – 1882) – de Inkey Bėla;
• Săcărâmbul – O monografie de Pavel Mogoșan (1994 – 2002);
• Săcărâmbul de odinioară de Simion Muntoi, ș.a.;
• Ghidul județului Hunedoara de Octavian Floca & Victor Șuiagă (1936);
• Lucrare de cercetare pentru masterat – Ioan Mihai Iancu: Monografia istorică a localității Săcărâmb (2002);
• Arhitectura luminii de arh. dr. designer Aritia Poenaru (premiul special al Academiei Române (2014).

Prima atestare documentară apare în anul 1465, în Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (întocmit de prof. Coriolan Suciu sub egida Editurii Academiei Republicii Socialiste România), sub denumirea maghiară de Nagyág iar în limba germană Sekerembe.
Iată cum descrie prof. Suciu, în prefața acestui dicționar istoric situația denumirilor localităților din Transilvania:
“ Cercetarea în domeniul istoriei și îndeosebi al geografiei istorice a țării noastre întâmpină unele dificultăți datorită numelor diferite de localități, consemnate în documente, în decursul timpurilor.
Cu deosebire în Transilvania, datorită împrejurărilor poltice complexe, dificultățile de identificare a diverselor nume de localități se întâlnesc la tot pasul.
Stăpânirea habsburgică din secolele XVII și XIX a dat denumiri germane multor localități din Transilvania chiar și unora unde nu locuia populație germană.
În mai mare măsură, a contribuit la schimbarea numelor originare de localități nobilimea maghiară încă din evul mediu, dar mai ales în secolul al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea, când guvernele aristocrației maghiare au dus o politică specială de maghiarizare forțată a românilor. În cele mai multe cazuri numele de localități au fost schimbate, alteori au fost traduse numele originare în limba maghiară.
……………………………………………………………………………………………
Până în prezent, nu există un dicționar istoric, întocmit pe baze științifice, cu ajutorul căruia cercetătorul să se poată orienta în acest labirint al denumirilor de localități din Transilvania.
……………………………………………………………………………………………
Dicționarul Transilvaniei, Banatului și celorlalte ținuturi alipite, tipărit la Cluj, în 1921, de C. Martinovici și N. Istrate, cuprinde, în mare parte, tot vechile denumiri românești ale localităților, dar dă denumirile ungurești cele mai noi.
N. Istrate, în Indicatorul comunelor din Ardeal și Banat, publicat la Cluj, în 1925, dă și o parte din noile numiri româneși ale localităților.
……………………………………………………………………………………………
Indicatorul statistic al satelor și unităților administrative din România, tipărit la București, în 1932, de Comisia recensământului general al populației, în baya recensământului din 29 decembrie 1930, precum și Recensământul general al populației României 1930, publicat ulterior, în 1928, dau numai denumirea actuală a localităților.
……………………………………………………………………………………………
Avem, deci, dicționare care dau denumirile localităților din Transilvania anterioare Unirii din 1918; avem apoi indicatoare care dau denumirea actuală, dar nu avem un dicționar care să ne dea laolaltă denumirea actuală, denumirea sau denumirile românești dinainte de unire și trimiterile de la numirile vechi la cele noi, nici denumirea sau denumirile ungurești și germane mai vechi sau mai noi.
……………………………………………………………………………………………
Pentru istorici, spune acad. Iorgu Iordan, “toponimia poate fi socotită drept istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă, unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări și fapte mai mult sau mai puțin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpurilor și au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular”.
Pentru lingviști apoi, toponimicele pot avea importanță prin aspectul lor fonetic, putând da și prețioase indicații cronologice și alte indicații istorice, după cum pe drept cuvânt remarcă acad. Emil Petrovici (Continuitatea daco-română și slavii, pp.8-9, respectiv pp.871-872).
Pentru geografi, nu mai e nevoie să accentuăm, un dicționar de geografie istorică, care să cuprindă nomenclatura din prezent și trecut a localităților existente și numirile așezărilor dispărute de pe teritoriul Transilvaniei, este un instrument de lucru absolut indispensabil”.

În acest dicționar, numele localității Săcărâmb apare la pagina 415: Naghag v. Săcărîmbu și tot aici apare Naghag v. Nojag (de unde și multele confuzii între cele două localități. Însă, la pag. 416 din același dicționar apare: Nagy – Ág, Nagyag, Nagyág v. Săcărâmbu.

Anul 2015 ar reprezenta aniversarea a 550 de ani de existență. Între anii 1465 și 1746 există un gol documentar de 281 de ani a unei istorii relativ recente.
Oare, este doar atât?
Izvoarele în piatră ne vorbesc despre o istorie de locuire umană de peste 2700 de ani!
Care sunt aceste izvoare?
– Resturile sanctuarului dacic de lângă Dealul Tăului;
– Resturile cetății dacice din masivul Șetraș și porțiunile de drumuri romane pavate cu piatră;
– Strategia militară a vechilor daci;
– Vechile galerii de mină (de pe vremea dacilor) descoperite de către von Born împreună cu frații Ormindean (Andreas Stütz, 1803);
– Descoperirea unui vas conținând monede de aur republicane folosite de către romani în relațiile de schimb cu dacii și un lanț de bronz mult mai vechi;
– Măsurătorile inforenergetice realizate de mari specialiști din România și din străinătate (începând cu tabăra din anul 1993; vizita unor specialiști în dacologie (ex: Dr. Napoleon Săvescu de la New York) însoțiți de inforenergeticieni împreună cu celebrul cercetător antropolog și arheolog, acad. Vasile Boroneanț (n.1930);
– Descrierea interiorului fabulos al acestei zone… etc., făcută de către eruditul profesor Grigore Albu Gral și alții din afara țării (SUA, Germania, Portugalia).

Pentru ca cei care urmează după noi să nu uite că strămoșii noștri, mai recenți, indiferent din ce zonă a Europei ar proveni, au trudit din greu pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu cu atâta frumusețe – este de datoria noastră să le cinstim memoria, motiv pentru care am înserat în această lucrare, atât descrieri ale unei meserii trecute cât și ale frumuseților locului, văzute și trăite de mari personalități ale timpului. O parte din aceste scrieri apar aici, pentru prima dată în limba română iar altele vor vedea pentru prima oară lumina tiparului.
Prima sugestie despre scrierea unei cărți care să cuprindă cuibul familial al familiilor noastre, ale strămoșilor noștri, mi-a fost făcută de către un fiu al Săcărâmbului, prof. Nicolae Ilișiu care avea deja fotografiate mai multe case în anul 2007. Am ezitat, deoarece trebuiau identificate și fotografiate toate casele, culese informații despre proprietarii acestora și multe altele. Necesita și mult timp și apoi, deloc de neglijat, o anumită sumă de bani pentru redactare și tipărire. De-a lungul anilor am completat imaginile lipsă și am cules informațiile, atât cât s-a putut, deoarece persoane vârstnice care să dea detalii sigure nu prea mai sunt.
Răsfoind o lucrarea de masterat a domnului Ioan Mihai Iancu, din Certeju de Sus, m-a surprins o cifră care amintea despre prima atestare documentară a Săcărâmbului și anume : anul 1465.
Am verificat la Arhivele Naționale din Deva, am găsit pagina care făcea referire la Dicționarul istoric al localităților din Transilvania și am mers la Biblioteca Județeană ”Ovid Densusianu” din Deva și am făcut copii după materialul redat mai sus.
De aici ne-a venit ideea, mie și colegului meu mai tânăr Radu Ioan Hașa, de a scrie ceva pentru aniversarea a 550 de ani de atestare documentară a Săcărâmbului. Așa a început această epopee. Timpul era scurt deoarece, din 7 ianuarie 2015 și până la Festivalul Fiii Săcărâmbului (ediția a III –a) de la începutul lunii august 2015 era foarte limitat pentru a scrie o carte. O carte jubiliară.
Totodată, vestita Școală Montană de Minerit (Bergschule) ar fi împlinit venerabila vârstă de 180 de ani.
A scrie doar despre case era prea puțin. Am adunat mai multe materiale valoroase, de-a lungul timpului, care au fost traduse pentru prima dată în limba română și rămase în manuscris. Aici, o contribuție importantă a avut-o domnul Constantin Nichitean – autorul principal al cărții: SĂCĂRÂMB – Cămara de comori a Transilvaniei – Trecut și viitor, care mi-a pus la dispoziție aceste manuscrise, în ideea că odată și odată le va veni vremea să fie publicate. Am considerat că acel moment a sosit.
Trebuia făcută cunoscută săcărâmbenilor (și nu numai), chiar și cu o întârziere de două secole, descrierea de către străini a: frumuseților, greutăților, invențiilor, a disciplinei și a hărniciei acestor localnici veniți aici din toate colțurile Europei pentru a-și găsi un rost. Este deosebit de importantă descrierea relațiilor existente între acești oameni, deși era un amalgam de naționalități, aceștia trăiau, munceau și se distrau împreună, fără nici un fel de diferențieri de neam sau de religie. Toți erau slujitorii aceluiași Dumnezeu și robi ai aceluiași pământ (subpământ).
Când începi să lucrezi și pui pasiune în ceea ce faci ideile vin. Inspirația vine și apar și colaboratorii.

Apare necesitatea descrierii pașilor mărunți și grei făcuți de două organizații neguvernamentale din localitate pentru a schimba fața actuală a Săcărâmbului, scoaterea acestuia din letargie, dezvoltarea unor activități culturale și punerea bazelor pentru o dezvoltare viitoare. Aceasta va fi turismul !

Cartea este în format A4, are peste 300 pagini cu multe imagini color plus un DVD care o completează. Poate fi comandată online pe adresa:setrasdeva@yahoo.com și/sau prin tel.0723-154215.
***********************************************************************************************************************************************************************************************

 
 
 Eveniment unic în istoria Săcărâmbului: Festivalul „FIII SĂCĂRÂMBULUI”
 
În data de  3 august 2013 ora 12:00 începe acest eveniment organizat de către: COMPOSESORATUL SĂCĂRÂMB, Asociația Umanitară Nonprofit SETRAS, Asociația culturală PROTHALIA-PRODACIA, în colaborare cu Primăria comunei Certeju de Sus.
Locul desfășurării: Parcul din Săcărâmb pentru festivitate și continuat în  zona de picnic Leordar.
În caz de intemperii, locul desfășurării evenimentului va fi în Căminul Cultural (Bergschulle) din Săcărâmb.
Amfitrioana acestui Festival va fi cunoscuta actriță Isabela Hașa.
Programul cultural va cuprinde și momente artistice susținute de artiști renumiți.
Sunt așteptate toate persoanele care au o legătură de suflet și/sau rădăcinile în acest loc minunat.
Organizatorii roagă persoanele interesate să-și anunțe prezența până la date de 15 iulie 2013 prin orice mijloace de comunicare posibile.
Informații: COMPOSESORATUL  SÃCÃRÂMB Săcărâmb nr.102, Com.Certeju de Sus,Jud.Hunedoara 

Secretariat: Bd.22 Decembrie nr.37A, cam S23, DEVA – 330166 Tel. mob. 0740-073271; 0729-110007;0746-907556; 0723-154215

E-mail: comp.sacaramb@yahoo.com ; setrasdeva@yahoo.com; www.setras.ro ,   
Săcărâmbul vă așteaptă cu drag la această întâlnire de suflet!

——————————————————————————————————-
FIII SĂCĂRÂMBULUI

Sâmbătă 2 August, 2014, ora 19:00, vă invităm la Concertul estival – Fiii Săcărâmbului, ediţia a II-a, organizat de către: Composesoratul Săcărâmb, Asociația culturală Pro Thalia-Pro Dacia, Asociația Umanitară Nonprofit Setras, în colaborare cu Consiliul Judeţean Hunedoara, Primăria comunei Certeju de Sus și Biblioteca Judeteană „Ovid Densusianu’’.
Parteneri media: Hunedoara tv., Ziarul Hunedoreanului, Big Fm, Glasul Hunedoarei, Servus Hunedoara.
Locul desfășurării: Parcul din Săcărâmb pentru festivitate și spectacol, zona de picnic Leordar pentru focul de tabără. Amfitrioana acestui eveniment va fi actriță Isabela Hașa.
Spectacolul va fi susţinut de Ansamblul profesionist ,,Drăgan Muntean’’, Cristian Fodor, Irina Soroiu, Violeta Deminescu, Catalina Panzariu, Ansamblul ,,Românaşul’’ al Liceului de Muzică și Arte Plastice „Sigismund Toduță și Ansamblul ,,Făeragul’’ Certejul de Sus.
Sunt așteptate toate persoanele care au o legătură de suflet și/sau rădăcinile în acest loc minunat.
Decanul de vârstă al acestei sărbători va fi respectatul domn ing. Ioan Mogoșan, care la venerabila vârstă de 100 de ani ne onorează si anul acesta cu prezența Domniei Sale.
Organizatorii roagă persoanele interesate să-și anunțe prezența până la data de 28 iulie 2014 prin orice mijloace de comunicare posibile. Informații: Composesoratul Sãcãrâmb, Săcărâmb nr.102, Com.Certeju de Sus, Jud.Hunedoara Secretariat: Bd.22 Decembrie nr.37A, cam S23, DEVA – 330166 Tel. mob. 0729-110007; 0723-154215; 0723394974.
E-mail: comp.sacaramb@yahoo.com ; setrasdeva@yahoo.com; www.setras.ro
Săcărâmbul vă așteaptă cu drag la această întâlnire de suflet!

Președinte Composesorat Săcărâmb – Radu Hasa
Președinte Asociația Pro Thalia – Pro Dacia – Isabela Maria Haşa
Președinte Asociatia Umanitară Nonprofit Setras – Alexandru Pavel Tokar

Intrarea este liberă.

FIII SĂCĂRÂMBULUI
Cu ocazia aniversării a 550 de ani de atestare documentară
1465-2015

Sâmbătă 8 August 2015, vă invităm la Fiii Săcărâmbului ediţia a III-a, organizat de către:
Composesoratul Săcărâmb, Asociația culturală Pro Thalia-Pro Dacia, Asociația Umanitară Nonprofit Setras și Primăria comunei Certejul de Sus.
Parteneri media: Antena 1 Deva, Hunedoara tv., Ziarul Hunedoreanului, Big Fm, Glasul Hunedoarei, Servus Hunedoara.
De la ora 11:00 la Căminul Cultural (Bergschule) care împlinește venerabila vârstă de 180 de ani vor avea loc lansări de carte susținute de patru autori: Alexandru Tokar autorul volumului aniversar “SĂCĂRÂMB – 550 DE ANI’’, Prof. Dr. Traian Dinorel Stanciulescu: Trăire și sens și Aleasa de lumină, Dumitru Talvescu: Gizela și volumul de poezii – Alb, Dr. ing. Vedinaș Ioan: File de istorie minieră din Certejul de sus şi înprejurimi, precedat de un colocviu pe teme miniere prezentat de S.C.Deva Gold și S.C. Cepromin Deva.
La ora 17:00 vă așteptăm în Parcul din Săcărâmb pentru festivitate și spectacol, în caz de intemperii la Căminul Cultural (Bergschule). De la ora 21:00 foc de tabără.
Amfitrioana acestui eveniment va fi actrița Isabela Hașa.
Spectacolul va fi susţinut de Roxana Olsanschi, Grupul Tempo Deva, Violeta Deminescu-Jurca, Ariana Avram, Denisa Jecalo, Alisa Iovescu, Adina Rain, Constantin Bălțatu, Ansamblul ,,Românaşul’’ al Liceului de Arte „Sigismund Toduță și Ansamblul ,,Făeragul’’ din Certejul de Sus.
Sunt așteptate toate persoanele care au o legătură de suflet și/sau rădăcinile în acest loc minunat. Organizatorii roagă persoanele interesate să-și anunțe prezența până la data de 31 iulie 2015 prin orice mijloace de comunicare posibile. Informații:
Tel. mob. 0723394974; 0729-110007; 0723-154215.
Email: comp.sacaramb@yahoo.com ; isa_just4me@yahoo.com, setrasdeva@yahoo.com;
Președinte Composesorat Săcărâmb – Radu Hașa
Președinte Asociația Pro Thalia – Pro Dacia – Isabela Maria Haşa
Președinte Asociatia Umanitară Nonprofit Setras – Alexandru Pavel Tokar
Săcărâmbul vă așteaptă cu drag la această întâlnire de suflet!
Intrarea este liberă. Vă așteptăm cu drag!