Biserica greco-catolică & Vasile Coloși
ANUNȚ !
În data de 20 decembrie 2019 s-a constituit grupul de inițiativă pentru reconstrucția bisericii greco-catolice din Săcărâmb. Începând cu această dată s-a pornit și strângerea de donații în bani și/sau în materiale de construcții pentru ca lucrările să poată fi demarate la începutul lunii aprilie a anului 2020.
Importanța deosebită a acestui locaș de cult constă în istoria lui. Aici au servit un număr de 24 preoți, dintre care 11 protopopi. A reprezentat un centru al iluminismului.
Aici, între ruinele fostei biserici a fost găsit și amenajat mormântul ilustrului om de cultură și spiritualitate: preotul protopop VASILE COLOȘI, reprezentant al Școlii Ardelene și realizator al primul dicționar cvadrilingv cunoscut sub numele de LEXICONUL DE LA BUDA. Operă de interes național!
Biserica a fost deosebit de frumoasă, având o poziție unică și a reprezentat un punct de referință pentru cultura românească din Transilvania fiind totodată și un centru al iluminismului. Începând cu anul 2018, când s-au sfințit: Troița nouă (2018), troița veche (1800) și mormântul lui Vasile Coloși, acest complex a intrat în circuitul ecumenic.
Este cel mai vizitat obiectiv turistic cunoscut sub numele de “Biserica trăsnită”. De aici se deschide o priveliște panoramică unică și de neuitat prin frumusețea oferită.
Refacerea acestui edificiu este o datorie de onoare pentru cinstirea memoriei strămoșilor noștri și totodată pentru integrarea fizică și spirituală a acestuia în circuitul ecumenic și cultural.
Toate persoanele care doresc să fie trecute pe lista de donatori, indiferent de confesiune sau de apartenență religioasă ne pot contacta la nr.de telefon: 0729 110 007; 0723 154 215 sau la adresele de e-mail: radu.hasa@yahoo.com respectiv setrasdeva@yahoo.com. Vor fi disponibile mai multe informații despre acest obiectiv important pe pagina: www.setras.ro
Persoana împuternicită cu strângerea banilor și eliberarea chitanțelor este doamna Ess Viorica (Iby), tel.nr. 0735646985 din Săcărâmb, com.Certeju de Sus, jud.Hunedoara, cod poștal 337197.
Persoanele fizice și juridice care doresc să doneze bani pentru această lucrare pot depune sumele respective în contul deschis pe numele INDREI ELIZA la BRD DEVA, cod IBAN: RO89 BRDE 220S V966 0763 2200 cu specificația “Donație pentru reconstrucția bisericii greco-catolice din Săcărâmb”.
Doamne ajută!
Istoric
Biserica greco-catolică din Săcărâmb
Din cronica bisericii greco-catolice a Săcărâmbului rezultă că în anul 1740 exista o biserică din lemn pe locul unde se află în prezent biserica ortodoxă. Între anii 1760 – 1796 nu a mai existat nicio parohie până în anul 1799 cu toate că din datele statistice rezultă că între anii 1759 – 1770 și 1796 aici au slujit protopopii: Angel Popp și Petru Ardeleanu. În anul 1800, la 29 iunie se pune temelia bisericii pe locul numit Coasta Uniților la inițiativa preotului Petru Ardeleanu și a abatelui catolic Iosif Lamasch, cu Hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu. A fost terminată în anul 1801 la 20 septembrie însă fără turn. Acesta a fost ridicat în anul 1834. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1970, în timpul unei furtuni, biserica a fost lovită de un trăsnet și a ars complet.
Vasile Coloși (n. 1779, Abrud – d. 16 noiembrie 1814, Săcărâmb, Hunedoara) a fost un preot, traducător și filolog român, reprezentant al Școlii Ardelene. A urmat studii teologice la Blaj, Budapesta și Viena. Devine preot, apoi protopop greco – catolic de Săcărâmb (1802–1814). A murit la doar 35 de ani. Sub ruinele acestei biserici se află (în interior) mormântul lui Vasile Coloși iar în exterior cel al soției sale.
Beniamin Densușianu (1829-1915) – preot, profesor de teologie, vicar, personalitate marcantă a Revoluției pașoptiste de la 1848, făcând parte dintre cei care pregătesc Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 3-15 mai 1848, a păstorit la Săcărâmb în calitate de protopop, timp de 14 ani.
Între anii 1800 și 1948 în această biserică au slujit 24 preoți parohi dintre care 13 aveau și funcția de protopopi.
| P.P.Angel Popp – între anii 1759 – 1770; | 1. P.Petru 1733 |
| P.P.Petru Ardeleanu – între anii 1796 – 1802; | 2.P. Ariton Migia – între 1912 – 1915 |
| P.P.Vasile Coloși – între anii 1802 – 1814; | 3.P.Octavian Lupeanu – între anii 1915 – 1919 |
| P.P.Teodor Metzienti – între anii 1815 – 1830; | 4.P.Victor Boca – între anii 1920 – 1921 |
| P.P.Ioan Chirilă – între anii 1830 – 1847; | 5.P.Petru Ivan – între ian.1922 – sept.1922 |
| P.P.Iosif Nyulasi – între anii 1847 – 1855; | 6.P.Augustin Râșniță – între anii 1924 – 1927 |
| P.P.Andrei Liviu – între anii 1855 – 1857; | 7.P.Septimiu Avram – între anii 1927 – 1930 |
| P.P.Petru Pop – între anii 1857 – 1859; | 8.P.Mihail Soproni – între anii 1930 – 1931 |
| P.P.Ioan Tomiciu – între anii 1859 – 1860; | 9.P.Petru Șireagu – între anii 1938 – 1942 |
| P.P.Beniamin Densușianu – între anii 1860 – 1875; | 10.P.Ioan Pașca – între anii 1942 – 1947 |
| P.P.Iosif Pop – între anii 1875 – 1876; | 11.P.Mircea Iuliu Gavril Groza – între 1947 – 1948 |
| P.P.Augustin Blăsianu – între anii 1876 – 1907; | |
| P.P.Iosif Stupineanu – între 1908 – 1912; |
Text:Tokar Alexandru Pavel
VASILE COLOȘI
Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de Petru Maior, a avut contribuție majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda.
Vasile Coloși (n. 1779, Abrud – d. 16 noiembrie 1814, Săcărâmb, Hunedoara) a fost un preot, traducător și filolog român, reprezentant al Școlii Ardelene. A urmat studii teologice la Blaj, Budapesta și Viena. Devine preot, apoi protopop greco- catolic de Săcărâmb (1802–1814).
A fost, de asemenea, inspector al școlilor poporale unite din protopopiatele Bistra și Zarand (1812–1814).
În anul 1806 Vasile Coloși avea pregătit pentru tipar un „Dicționar român-latin-maghiar-german”. În aceeași perioadă, Samuil Micu avea în lucru un amplu Dicționar român-latin, care urma să fie tipărit la tipografia regală a Universității din Buda, însă moartea sa în același an (1806) duce la amânarea publicării dicționarului său. În urma primirii spre publicare a dicționarului cvadrilingv al lui Vasile Coloși, tipografia regală a Universității din Buda solicită acestuia includerea în lucrare și a materialului bilingv pregătit de către Samuil Micu. Astfel, între anii 1806–1809, Vasile Coloși redimensionează dicționarul bilingv al lui Samuil Micu, prin completarea și adăugarea limbilor maghiară și germană, pe baza propriului său dicționar. În aprilie 1809 Petru Maior a fost cooptat pentru revizuirea lexiconului coloșian, cum îl numeau contemporanii. De la bun început a apărut o controversă între Petru Maior și Vasile Coloși, pe tema ortografiei ce urma să fie folosită în tipărirea lucrării. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem, sesiza importanța aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea lexiconului: „Opera este de interes național, cititorii acestui lesicon nu-l vor primi ca de la un autor tânăr (se referea la vârsta lui Vasile Coloși când adunase materialul pentru dicționar n.n.), ci ca de la tot neamul”. Pregătirea tipografică a lexiconului coloșian s-a complicat pe parcurs prin moartea prematură a lui Vasile Coloși în 1814.
După moartea lui Vasile Coloși, Petru Maior a acceptat să facă munca de încheiere științifică a dicționarului românesc, dar moartea l-a surprins și pe acesta cu lucrul neterminat. Lexiconul coloșian a fost dus la bun sfârșit de către frații Ioan Teodorovici și Alexandru Teodori, care au adus la un numitor comun ortografia întregului material lexical, conform regulilor din Orthographia Română publicată de Petru Maior. Lucrarea a apărut în 1825, cu titlul Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat. Cunoscut sub numele de Lexiconul de la Buda, această operă a încheiat simbolic perioada clasică a Școlii Ardelene.
Imagini
Biserica romano-catolică
SALVAŢI BISERICA ROMANO-CATOLICĂ DIN SĂCĂRÂMB
JUDEȚUL HUNEDOARA, ROMÂNIA
– (1753) – 1777 –
SCURT ISTORIC
Prima atestare documentară a localității Săcărâmb apare în anul 1465, în Dicționarul istoric al localităților din Transilvania sub denumirea maghiară de Nagyág, iar în limba germană Sekerembe.
Puțini oameni știu astăzi că Săcărâmbul a fost cel mai rentabil complex minier din Europa.
În documentele austriece, comuna apare sub denumirea de Săcărâmb sau Nojag, satul cel mai apropiat, în hotarul căruia se afla teritoriul de azi al localității. Sub denumirea maghiară a Nojagului, „Nagyág”, este cunoscut Săcărâmbul în literatura de specialitate publicată în limba germană și maghiară. La început, colonii nemți au numit Săcărâmbul, Calvariberg după dealul Calvaria.
Biserica romano-catolică din Săcărâmb.
Este o bijuterie arhitectonică zidită de meșterii anului 1777 în doar 7 luni de zile.
În anul 1753, se construieşte o capelă din lemn şi o locuinţă pentru călugărul franciscan. În 1765, această capelă este înlocuită cu o bisericuţă de lemn. Biserica cu ceas, construită din piatră, care există şi astăzi, s-a ridicat în anul 1777 şi a fost sfinţită la 8 decembrie de episcopul Kollonits Ladislau şi poartă hramul Sf. Maria Mică.
Amănunte despre casa parohială şi istoria bisericii aflăm din manuscrisul primului pleban Joseph Lamasch, intitulat „Historia Domus Diarum Romano-Catholicae Parochialis Montanae Ecclesiae Nagy-Agiensis” (1784-1832), în care sunt cuprinse şi date despre mineritul săcărâmbean. Părintele Lamasch a fost interesat de prosperitatea parohiei şi după plecarea sa, ca protopop de Alba Iulia şi ca abate pleban al Braşovului.
Aceasta este pe scurt istoria bisericii romano-catolice din Săcărâmb, cândva plină de viață. Mulți dintre localnici, după ce n-au mai avut un preot paroh permanent, au început să frecventeze alte culte. Aveau nevoie de Dumnezeu!
De mulți ani, biserica este aproape părăsită. Odată la trei săptămâni (duminica) se ține o scurtă liturghie la ora 14:30, de către un preot de la Parohia romano-catolică nr.2 din Deva. În data de 8 septembrie este hramul acestei minunate biserici. Atunci se înviorează: vin credincioși cu autoturisme și autocare din Deva și din alte localități – chiar și din străinătate.
Soarta acestei biserici este tristă. Din falnică cum era, atât prin poziția ei deosebită într-un cadru pitoresc aparte, acum se trudește din greu să reziste vicisitudinilor vremii: degradare continuă în interior și în exterior la pereți și tavan din lipsă de fonduri și nu numai.
Este o biserică franciscană cu toate însemnele. Se consideră că a fost ctitorită de către împărăteasa Maria Tereza, al cărei portret se află deasupra intrării în casa scării ce duce la Cor și spre turn.
Sigur, există documente la Viena și Budapesta în acest sens.
Interiorul bisericii a fost zugrăvit în jurul anului 1968.Cu această ocazia au fost eliminate petele mari de pe pereți și tavan, însă a fost distrusă pictura originală. Pe tavan era o pictură (probabil în ulei) în care, central, era chipul Lui Dumnezeu înconjurat de patru evangheliști. Apoi, au dispărut frumoasele candelabre fiind duse la Deva, împreună cu multe obiecte de cult foarte valoroase, inclusiv o bibliotecă cu manuscrise rare datând de pe vremea Mariei Tereza.
Altarul principal este rotativ. Aici nu sunt degradări prea mari în schimb, în zona celor două altare(Sfânta Fecioară Maria și Sfânta Varvara) sunt degradări mari ale tencuielilor și ale ornamentelor. Aceeași situație este și la altarul sfântului Anton de Padua.
Tavanul este construit din lemn, grinzile și șarpanta sunt parțial putrede iar învelitoarea din plăci de eternit este deteriorată în multe locuri. S-a mai intervenit pentru acoperirea găurilor cu tablă zincată. Acoperișul în întregime ar trebui înlocuit. De aici au pornit toate degradările interioare.
În urmă cu mai mulți ani a fost o încercare (nereușită) de reparare a bisericii. S-a schimbat învelitoarea turnului cu tablă zincată și s-a tencuit pe exterior.Atât!
Străvechiul ceas din turn nu mai funcționează de peste 50 de ani. Trebuie reparat însă nu are cine și cu ce. Ca de altfel, toată această bijuterie care este biserica romano-catolică din Săcărâmb.
De această biserică se leagă copilăria celui care avea să devină episcop romano-catolic al Transilvaniei: Lönhart Ferenc (născut la Săcărâmb la 3 octombrie 1819, decedat la Alba Iulia, la 28 iunie 1897 și înmormântat în biserica romano-catolică din Simeria) a fost episcop catolic al Ardealului.
După ce tatăl său, Lönhart Ignaț, moare în 1825 parohul din Săcărâmb Kovács Antal îl ia pe băiat sub protecția sa, l-a școlit și l-a trimis la internat unde a terminat gimnaziul. Filozofia a urmat-o la Alba Iulia, teologia la institutul vienez Pazman. În 1844, la 28 iulie episcopul Kovács Miklos îl hirotonisește ca preot și îl ia lângă el să ajute la registratură. În 1848 ia parte ca reprezentant ecleziastic la statutul adunării convocat de episcop. În același an e numit profesor de pastorală, morală și inspector la învățământ, însă postul nu l-a putut ocupa din cauza vremurilor tulburi și împreună cu episcopul și personalul curții s-a retras în cetate. După terminarea luptelor de eliberare și în urma bombardamentelor ce au transformat în scrum locuința episcopală urmându-și pastorul se mută la Cluj. În 1852 devine secretar al episcopului și asesor al Sfântului Scaun(din Vatican). În același an, la 15 octombrie Kovács Miklos moare și locul lui e luat de Haiynald Lajos , Lönhard devenind mâna lui dreaptă. În 1854 e numit șef de cancelarie. În 1858 canonic (1859 și 1862 împreună cu episcopul lui au fost la Roma), în 1862 e prelat papal, în 1864 e preot paroh la Cluj, decan (protopop),inspector de culte, începând cu 8 decembrie 1865 episcop onorific, în 1874 episcop vicar al diecezei Alba Iulia. 1878 episcop onorific al Scardei. Din 5 iunie 1881 sanctificat al Grațianopoli Transilvaniei. La 24 martie 1882 după moartea episcopului Fogarassy Mihály devine capitul episcop vicar și la 30 martie devine episcop al Ardealului, iar la 6 noiembrie adevărat consilier interior.
Slujba de aur a ținut-o în 1894 la 28 iulie. În scurta sa ședere în scaunul episcopal a construit nenumărate biserici pe care le-a dotat, a rezolvat problemele școlilor romano catolice din Ardeal, unele școli ridicate au fost adevărate palate, contribuțiile pentru biserici, școli și acțiuni caritabile depășesc 200.000 de forinți.
CONCLUZII
Titulatura bisericii este “Zămislirea Maicii Domnului”. Hramul bisericii se serbează în prima duminică după data de 8 septembrie, adoraţia eucaristiei în data de 27 iulie.
Biserica este fondată în anul 1753.
La ora actuala clădirea bisericii prezintă degradări majore la diferite elemente de construcţie cauzate in principal de infiltraţiile apei pluviale prin acoperiş cât și din cauza ne întreținerii permanente.
De asemenea, degradările se datorează și faptului că dealungul anilor nu s-au efectuat lucrări de întreţinere și reparaţii curente, acestea coroborate cu vechimea clădirii au dus la deteriorări semnificative a elementelor construcţiei. Astfel de degradări se prezintă la:
– Tencuieli exterioare căzute în proporţie de 80%
– Zidăria degradată pe porţiunea exterioară mai ales în locurile unde au fost scurgerile apei pluviale de pe acoperiş.
– Învelitoarea pe multe locuri este spartă mai ales pe porţiunea acoperită cu plăci de eternit.
– In zonele sparte ale învelitorii astereala este putrezită.
– În urma degradărilor descrise mai sus sunt afectate tencuielile la tavane, la pereţi atât interior cât și exterior.
– Tot din cauza degradării învelitorii partea lemnoasă a şarpantei peste camera sacristiei este afectata complet prezentând pericolul prăbuşirii iminente.
– La camera sacristiei tot din cauza infiltraţiilor apei pluviale pe unele porţiuni zidurile prezintă crăpături mai ales în dreptul ferestrelor.
– Iniţial în jurul clădirii bisericii a fost executat un șanț de gardă care s-a colmatat afectând baza zidurilor exterioare.
– La degradările din tavan pe lângă desprinderea tencuielii sunt degradate și şipcile din lemn despicate, de asemenea și stratul suport ( tăvănuiala).
– Tâmplăria de lemn ( uşile) sunt foarte vechi fiind intr-o stare inaintată de degradare.
– Tâmplăria metalica (ferestre) sunt și ele vechi prezentând porţiuni corodate în profunzimea metalului.
– Cu toate punctele degradate în acoperiş, partea lemnoasă a şarpantei ( căpriori, pane, popi) se prezintă într-o stare bună.
– La platformele turnului bisericii pe anumite porţiuni sunt necesare înlocuiri de dulapi sau unele grinzi.
– La platforma de la cota +18.85 mecanismul ceasului este complet distrus prezentând urme pronunţate de corodare.
– S-a constatat lipsa trotuarului de protecţie în jurul clădirii ceea ce a produs infiltraţii la nivelul fundaţiilor.
– Lipsesc jgheaburile si burlanele.
A fost întocmit un proiect de către spacialiști (arhitecți și ingineri), care va trebui materializat cât mai urgent deoarece există riscul ca această clădire monumentală să fie perdută iremediabil prin degradare continuă.
În vederea urmăririi lucrărilor a fost desemnat ca împuternicit domnul Muntoi Emanoil, tel.0740-213769. S-a deschis un cont în lei la BRD Sucursala Deva RO28BRDE220SV78769582200 şi pentru euro: RO44BRDE220SV78937072200.
Întocmit de: Alexandru Pavel Tokar la 8 ianuarie 2016
În anul 2020, în urma lucrărilor efectuate timp de trei ani (majoritatea din cele enumerate mai sus), această biserică și-a recâștigat frumusețea. Încă nu este complet renovată. Mai sunt necesare următoarele câteva lucrări de reparații, printre care Reparația capitală a casei parohiale iar pentru biserică: Orga, clopotele, ceasul mecanic și mobilierul.
Imaginile ale acestei frumoase biserici
NOTĂ:
Inițiativa reabilitării acestui locaș aparține d.lui Tokar Alexandru Pavel, prin încercarea de a obține finanțare din Fonduri Europene. A început cu releveele necesare întocmirii proiectului. Este fiu al Săcărâmbului, aici a fost botezat și cununat. A servit de mic în această biserică și nu putea să vadă cum aceasta se distruge încet din cauza unei administrări necorespunzătoare. A elaborat broșura cu numele: Salvați biserica romano-catolică din Săcărâmb. În urma difuzării acestuia, oameni inimoși au început să strângă fonduri pentru reparațiile propriuzise. Pentru ca lucrările să poată fi executate în mod legal, a fost necesară întocmirea unui proiect. Inițiatorul a luat legătura cu arh.Hamoș Emilia, care a fost de acord să colaboreze pentru elaborarea proiectului, Toată această muncă s-a făcut ÎN MOD GRATUIT atât pentru biserică cât și pentru Casa Parohială. Cel mai mare aport în obținerea de materiale de construcții, atragerea de fonduri financiare și lucru efectiv l-au adus: Hașa Radu, frații Muntoi Emanoil și Gabriela; soții Ecsy Carol și Brighida, ș.a.
Ar fi necesar să nu se dea uitării aceste contribuții de suflet la reabilitarea acestui minunat locaș de cult, pentru cinstirea memoriei celor care l-au realizat cât și pentru cei din prezent și viitor!
Doamne ajută!